Patti Smith – Pe cand eram pusti

10376307_812418648801187_9206799070173503480_nTitlu original: Just Kids (2010)

De cumparat in limba romana: Libris 27 lei

De cumparat in limba engleza: 9 euro Bookdepository

M-a atras aceasta carte de cand am pus prima oara ochii pe ea (cine mai stie pe ce blog). Sunt carti care-mi fac asta…se lipesc asa de mintea mea si orice-as face, tot ajung sa le citesc pana la urma. Toata lumea zice despre ea ca a citit-o cu un deget pe Google caci e plina de referinte muzicale si artistice din New York-ul anilor 60-70. Asa am inceput si eu dar, treptat, am lasat cautarile pentru alta data pentru ca tot oprindu-ma, pierdeam parca din farmecul ei. Oricum, habar n-am avut cine e Patti Smith si cu atat mai putin cine era geniul neinteles – Robert Mapplethorpe. Mi-a tresarit inima de-abia cand au aparut in peisaj Jimi Hendrix si Janis Joplin si… desigur, Jim Morrison. Am citit cu tristete despre mortile lor desi stiam deja toate detaliile (din tineretea mea zbuciumata daca vreti) si m-a uimit putin faptul ca, din povestile lui Patti, nu pareau sa fie depresivi asa cum mi i-am imaginat eu atata timp.

Pe Patti Smith am plasat-o in peisaj numai cand a mentionat melodia Because the Night, care este si singura, cantata de ea, pe care o stiu. Robert a fost se pare un fotograf genial, pe care ma bucur ca l-am descoperit. In orice caz, felul in care au trait cei doi m-a impresionat enorm asa cum ma impresioneaza mereu povestile astea cu oameni care se arunca inainte cu capul si vad ei dupa aia. Cam asa au fost copiii astia doi – fugiti de-acasa foarte tineri, s-au gasit din intamplare, s-au iubit toata viata (chiar si cand nu au mai fost iubiti) si au facut numai ce au vrut, chiar daca asta a insemnat ca nu mancau cu zilele si dormeau te miri pe unde. Printre randurile scrise de Patti se intrevede mereu aceasta pasiune enorma pentru arta fiecaruia, pentru celalalt si in general pentru viata.

Nu am ce sa va povestesc mai mult. Mie imi plac majoritatea cartilor de memorii, cu atat mai mult cele scrise de rock stars. Vreau sa va las insa cateva din imaginile lui Robert. Citind cartea, am incercat sa ma opun ideii fixe a lui Patii, ca Robert ar fi un geniu. Mi-am zis ca il iubeste si de-aia il lauda atat, dar cand i-am gasit fotografiile pe net m-am razgandit. Intradevar imaginile sunt opere de arta, iti starnesc emotii si sentimente de tot felul – de la frumusetea florilor lui si pana la socul scenelor sado-masochiste. Are si foarte multe nuduri, unele cu adevarat deosebite de ce am mai vazut eu (e drept ca n-am vazut prea multe). Linia dintre nud artistic si pornografie este atat de fina incat e mare lucru sa te uiti la fotografiile lui si sa simti ca te uiti la un tablou, sa urmaresti liniile unui corp si pentru o fractiune de secunda nici sa nu realizezi ca e un corp gol, sau un sân, sau un penis.

Fotografiile sunt luate de aici. Poate sunteti curiosi sa va uitati. Pe google gasiti si cateva din fotografiile lui mai socante. Pe mine m-a tulburat cu adevarat una singura, pe care nu o pun aici, cu o fetita stand pe o banca. O gasiti voi.

99eb9af3

f5eb13bb f10b7d99

7db65771

Print Friendly

Related posts:

5 Thoughts on “Patti Smith – Pe cand eram pusti

  1. Ce ma bucur ca ti-a placut, chiar eram curioasa, cind am vazut ca o citesti. Nu stiu daca ai citit deja sau nu, dar indraznesc sa-ti recomand (auto)biografia lui Agassi, Open. E scrisa in colaborare cu J.R. Moehringer, care are si el o autobiografie senzationala, Tender Bar. Eu le-am citit pe ambele anul asta, si cred ca-s printre cele mai bune carti autobiografice pe care le-am citit in ultimii ani.

    • Diana Borca on November 13, 2014 at 5:32 pm said:

      Multumesc de recomandari! Nu mi-ar fi trecut prin cap sa citesc Open – chiar n-am nici o treaba cu tenisul. Si nici de Moehringer nu am auzit. Am sa le caut. 🙂

  2. Pingback: Prin blogosfera literara (10 – 16 noiembrie 2014) | Recenzii filme si carti

  3. Am citit-o și eu și mi-a plăcut. Am și scris despre ea. E fascinant să vezi parcă aievea atâtea figuri ce au devenit idolii unor generații, să simți că frecventezi împreună cu ei mediile boeme ale timpului.

    • Diana Borca on December 5, 2014 at 5:03 pm said:

      Asa e, unele carti de genul acesta sunt foarte interesante. Nu toti artistii sunt talentati si in scris dar asta e un caz fericit. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.