Simon Toyne – Turnul si un mini interviu

10296784_766804903360015_6706809116661761012_nDupa cum v-am spus si saptamana trecuta, s-a lansat la Bookfest si al treilea roman din seria Sancti a lui Simon Toyne – Turnul. Am reusit sa o termin repejor pentru ca eram foarte curioasa. Primele doua volume – Sanctus si Cheia – le-am citit in 2012 asa ca nerabdarea a fost mare.

Turnul este incheierea unei povesti interesante, care mi-a deschis apetitul pentru thrillere. Acum am mult mai putine prejudecati fata de acest gen literar si din cand in cand ma relaxez cu o astfel de poveste. Scrisa intr-un registru usor diferit, Turnul incheie povestea cetatii pline de secrete din Ruina, oferind si o imagine de ansamblu a intregului mister dezvaluit in acest ultim volum. Trebuie sa recunosc ca unele dintre elemente au fost destul de previzibile dar au fost si cateva aspecte care m-au surprins, in special spre sfarsit. Nu va zic care, pentru ca ar fi pacat. Ideea unei boli misterioase care-i face pe oameni sa isi doreasca sa se intoarca acasa (oriunde ar fi acest acasa) mi s-a parut chiar deosebita. Lumea simte o compulsie ciudata de a se indrepta catre diverse locuri sau persoane pe care le percep ei ca fiind acasa. M-a facut sa ma gandesc unde m-as duce eu daca s-ar intampla asa ceva…catre cine?

 Nu pot sa va povestesc prea mult fara sa va stric placerea lecturii, asa e cu thrillerele astea. Oricum, este o carte placuta, cu idei noi si interesante si destul de palpitanta acum la sfarsit.

Cartea este in jur de 30 de lei dar o gasiti din cand in cand si redusa. Momentan nu o vad pe site-ul All asa ca v-am lasat link catre libraria online Libris.

1. Cum te-a schimbat scrisul? Ai putea sa ne impartasesti cateva lucruri pe care le-ai invatat dupa ce ai devenit scriitor?  Acum ca ai scris o carte (mai multe de fapt), crezi ca scrisul ar putea ramane meseria ta permanenta?

Nu cred ca m-am schimbat din cauza scrisului, la varsta de 40 de ani cand mi-a fost publicata prima carte eram deja destul de matur dar, trecerea la scrisul full time mi-a schimbat viata in mare parte in bine. Pot sa-mi duc si sa-mi aduc copiii de la scoala . Deoarece lucrez de acasa, nu pierd nici un concert de colinde, nicio activitate sportiva sau vreo zi de nastere. Imi vad copiii crescand datorita faptului ca sunt scriitor si acesta este cel mai minunat lucru. simon-toyne

Nu este usor sa creezi o carte, de fapt, pare sa devina din ce in ce mai greu cu fiecare carte scrisa, dar procesul imi aduce multe satisfactii. E un mare privilegiu sa pot sa-mi las imaginatia sa zburde si sa pot sa si traiesc din asta. Iar acum ca scriu mereu, parca am mai multe idei decat inainte. Cand scriam Sanctus, intotdeauna imi faceam griji ca voi epuiza toate ideile in acea carte si ca nu-mi va mai ramane nimic. Acum, dupa trei carti si inca una aproape gata imi dau seama ca ideile sunt precum copacii. Cresc incet dar fac fructe din care pot creste multi alti copaci.

 2. Va imaginati vreodata actorii care ar putea juca personajele din cartile pe care le scrieti? Va trece prin minte vreun actor cunoscut care s-ar potrivi cu un anume personaj? Daca ar fi sa faceti un film dupa trilogia Sancti, aveti deja in minte anumiti actori?  

Intotdeauna, in timp ce scriu, vizualizez personajele si fiecare parte din carte. Am fise detaliate despre fiecare personaj, pe care le pot folosi in cazul in care as alcatui o distributie de film, uneori actori cunoscuti, alteori doar fotografii ale unor oameni obisnuiti care par sa se potriveasca rolului. Ma ajuta sa am o fundatie solida si sa evit neclaritatile care pot aparea referitor la personaje pe parcursul procesului lung de scriere a unei carti. Odata definite personajele insa, evit sa le spun oamenilor pe cine am vazut in “rolul” acela pentru ca e bine ca fiecare cititor sa aiba posibilitatea sa si-i imagineze singur. Unii dintre oamenii pe care i-am asociat cu personajele din carti chiar sunt morti asa ca sa nici nu ar avea cum sa joace rolurile respective in cazul in care cartile vor deveni filme.

3. Ati abordat Turnul putin diferit fata de celelalte volume. V-a fost greu sa scrieti in acelasi timp despre cele doua linii temporale? Atunci cand actiunea unui roman se desfasoara pe doua planuri temporale, mereu ma zapacesc putin. E la fel si pentru autor?

Mi-am dorit foarte mult sa scriu Turnul astfel incat sa poata fi citit ca o carte noua, nu doar sa urmeze structura primelor doua. Cand cele doua intervale de timp se intalnesc, acest lucru simbolizeaza si reunirea tuturor lucrurilor. Am vrut ca cititorii primelor doua carti sa inceapa Turnul si sa fie nevoiti sa ghiceasca incotro se indreapta povestea si cum se leaga de primele doua carti, iar apoi, la final, sa fie surprinsi de raspunsuri. A fost o provocare sa scriu folosind doua intervale de timp dar cred ca este important pentru un autor sa incerce mereu lucruri noi, nu numai pentru a-si pastra prospetimea scrierii dar si pentru a surprinde cititorul si a-l face mereu sa-si puna intrebari. Intotdeauna am mai multe fire narative care se intrepatrund asa ca faptul ca am pus unul intr-un interval de timp diferit nu este o schimbare de structura chiar atat de mare (fata de primele doua volume) dar a fost o provocare din punctul de vedere al suspansului deoarece, teoretic, povestea nu se mai desfasoara in timp real. Am incercat sa fac sa mearga aceasta formula. Sper ca am reusit.

4. Am citit undeva ca va place S.King si Dickens dar exista vreun autor la care va intoarceti mereu? Vreo carte pe care ati citit-o de mai multe ori, acea carte pe care va place sa o aveti mereu in biblioteca?

Va amintiti primul thriller pe care l-ati citit?

Recitesc multe carti atunci cand scriu si am tendinta sa aleg povesti care au o oarecare legatura cu ce scriu in momentul respectiv. O metoda buna de auto-educare pentru un scriitor este sa reciteasca si sa se concentreze asupra tehnicii mai degraba decat a povestii. Recomand acest lucru oricui incearca sa scrie propriile povesti. In cazul trilogiei, am tor recitit Tacerea Mieilor de Thomas Harris, cam de fiecare data cand incepeam o noua carte, deoarece cred ca este thrillerul modern perfect si imi amintea mereu de ce imi doresc sa obtin de la cartile mele.
Probabil ca primul thriller citit de mine este Cei trei purcelusi – are o intriga grozava, un punct culminant palpitant si un final fericit. Majoritatea povestilor sunt thrillere daca te gandesti, poate de-aia ne si plac atat de mult, ne amintesc de copilarie cand lumea era mult mai putin complicata.

Pe final, domnul Toyne mi-a mai scris referitor la ceva ce-i scrisesem eu, ca exista numai carti bune si carti rele – indiferent de genul din care fac parte. Nu trebuie sa avem prejudecati fata de un gen anume ci sa incercam orice si apoi sa hotaram daca ne place sau nu. Cu alte cuvinte, don’t judge a book by its cover, nu? Mi-a placut. 🙂

Inchei multumindu-i si aici domnului Toyne pentru ca a avut rabdare si mi-a raspuns atat de interesant la intrebari. Si multumiri merg si catre Ana Androne de la editura All care a mijlocit acest mic interviu si m-a pus in legatura cu autorul trilogiei.

Print Friendly

Related posts:

3 Thoughts on “Simon Toyne – Turnul si un mini interviu

  1. Ce fain ai scris:) Si interviul e super. Eu am pornit cu spor cu cartea asta, dar m-a luat valul cu munca si nu am reusit sa o termin. Sperantele puse in acest weekend au fost spulberate de soarele care mi-au adus munci agricole pe la bunici:)), dar sper sa fac progrese in zilele urmatoare.

  2. Am comandat și eu cartea. De atâta timp aștept să apară încât am impresia că n-o s-o las din mână până nu o termin :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.