What I Loved – Siri Hustvedt

Titlu original: What I Loved (2003)

De cumparat in limba engleza: 8 euro aici sau aici.

Iata inca o carte care dovedeste faptul ca there is a time and a place for everything, drept dovada ca a trebuit sa-mi stea in biblioteca un an ca sa o pot citi in sfarist. Am inceput-o de doua ori si nu a mers si acum, la aproape un an de la acel moment, am deschis-o, m-am tarait putin prin primele capitole si apoi am citit-o si trait-o in doua zile.

Cel mai usor lucru de spus despre acest roman este ca e complex si pe alocuri dificil, personajele sunt greu de asimilat si urmarit (cel putin la inceput), ba chiar mi-a luat cateva pagini sa-mi dau seama ca naratorul este un barbat. Nu stiu de ce mi-a fost atat de greu sa ma concentrez asupra cartii dar ma bucur ca am facut un efort si am mers mai departe pentru ca, pe masura ce dai paginile, ea se transforma intr-o poveste fascinanta despre oameni, despre durere, dragoste si pierdere dintr-o multime de perspective si cu interpretari diverse.

Ar fi fost bine sa va pot spune despre ce este acest roman dar e greu de explicat fara banalitati pentru ca de fapt, este despre viata. Asa ca cel mai bine este sa va spun cu cine este. Leo este profesor de istoria artei si naratorul acestei povesti. Bill Wechsel este prietenul sau cel mai bun si un artist foarte interesant ale carui opere incep si se termina in viata sa personala; de tablourile de la inceput si pana la instalatiile si filmarile de la sfarsitul vietii, arta lui Bill este fascinanta si plina de simbolism pentru apropiati dar si pentru publicul larg care ii cumpara lucrarile. Viata celor doi este legata insa nu doar prin arta (Leo este printre primii care cumpara un tablou al lui Bill) ci si prin numeroase altfel de fire. Cei doi sunt in permanenta legatura, o buna perioada din viata chiar locuiesc in acelasi bloc, fii lor se nasc la diferenta de doar cateva saptamani, iubirile lor se intrepatrund. Sunt intamplari in roman pe care in alt contex ar fi putut fi considerate anormale sau imorale dar in povestea mai ampla a celor doi nimic nu pare surprinzator.

Pe parcursul a multe pagini, Leo descrie cu nenumarate amanunte operele de arta ale lui Bill, atat de clare sunt in mintea cititorului de fapt, incat cu greu iti vine sa crezi ca nu le-ai vazut in realitate. Operele lui par sa contureze si sa explice de fapt povestea vietii lor, personajele regasindu-se in tablourile lui Bill sau in instaltiile lui ciudate. Povestea este scrisa din prisma unui Leo batran si aproape orb astfel incat explicatiile lui detaliate despre fiecare opera de arta sunt justificate de imposibilitatea lui de a le revedea. Ambiguitatea lor este poate cel mai zgomotos simbol al romanului, foarte potrivit cu insasi perspectiva naratorului despre viata – si anume ca ea poate fi altfel in functie de punctul din care o privesti, ca nici o poveste nu are un singur sfarsit ci mai multe, ca adevarul unui om nu este universal valabil.

Actiunea incepe insa mai tarziu, intr-un moment greu al vietii lui Leo, pierderea unei persoane dragi, durere dupa care, nici unul dintre personaje nu pare sa-si revina vreodata. De aici incolo, toate se intorc pe dos, personajele inceteaza sa mai fie idei si devin cu adevarat oameni; suferinta lor se simte in fiecare rand al cartii si se amplifica pe masura ce situatia se complica. Este momentul in care realizezi ca iubirea nu este niciodata de ajuns, ca durerea e uneori atat de mare incat te amorteste, ca in viata nu exista buton de rewind. Trebuie sa spun ca aceasta este printre putinele carti care reusesc sa vorbeasca fidel si fara clisee despre viata asa cum o simt eu (si probabil si altii dar nu pot vorbi decat in numele meu), despre aspectele durerii, despre niste oameni inteligenti si culti care sunt totusi sclavii alegerilor lor dar si ai (nu vreau sa spun destinului) unei vieti uneori absurde.Hustvedt_018

Multe dintre personajele acestui roman par sa se invarta in jurul anormalitatii – micul fiu al lui Leo, un copil ciudat, sensibil si  talentat; Lucille, prima nevasta a lui Bill – o tipa incapabila sa se acomodeze cu viata de mama, Dan – fratele schizofrenic al lui Leo, Matt – fiul sau sociopat si as putea sa continui cu aproape toate personajele din roman. Multe dintre personaje raman cu povestea nespusa, ceea ce ma frustreaza putin (acesta este si motivul pentru care am ezitat sa o notez cu 5 stelute pe Goodreads). As fi vrut sa o inteleg mai bine pe Lucille, sau sa stiu mai multe despre motivatiile unora dintre personajele secundare. Daca nu pentru altceva, macar pentru aceasta paleta complexa de personalitati si caractere si tot trebuie sa cititi cartea. Sper sa fie tradusa in curand si la noi.

Din tot ce am citit eu pana acum, nici un alt autor nu a scris atat de bine despre durere si doliu, despre neputinta si frustrarea de a fi doar o rotita intr-un sistem complex. Siri Hustvedt este uimitoare, cartea ei mi-a umplut efectiv mintea si sufletul si as putea sa scriu la nesfarsit despre fiecare scena si fiecare personaj din ea pentru ca merita fiecare cuvant si fiecare lauda. Am avut un profesor in liceu care spunea ca nu exista femei care sa scrie cu adevarat bine. Daca ar mai fi in viata, m-as duce la el cu cartea asta, i-as tranti-o sub nas si i-as sta cu pistolul in coaste pana o citeste pentru ca este un roman impecabil. Imi dau seama acum, scriind, ca pana si inceputul greoi si putin obscur nu este decat un preambul potrivit pentru restul cartii, o prevestire daca vreti, un setting perfect pentru personajele lui Siri Hustvedt.

Print Friendly

Related posts:

9 Thoughts on “What I Loved – Siri Hustvedt

  1. waw, se vede ca ti-a placut cartea! te citesc de ceva timp si parca, parca n-am citit o recenzie atat de bogata si de frumoasa! eu n-am citit nimic de aceasta autoare, desi mi-am propus de ceva timp, mai ales pentru ca este sotia lui Paul Auster ale carui carti mi-au placut mult. nu stiu daca are legatura una cu alta, dar fiind sot si sotie, se potrivesc cumva si literar-intelectual, nu? pot doar banui:)

    • Diana Borca on May 11, 2014 at 9:47 am said:

      Mi-a placut dar am si scris despre ea “la cald”, imediat ce am terminat-o. Si e si foarte complexa, nu am scris nici un sfert din ce as fi vrut si ce-mi trecea prin cap. In general nu-mi place sa fac articolele prea lungi ca poate se plictiseste lumea si nu le mai citeste si nici nu vreau sa dezvalui prea multe detalii ca sa nu le stric altora placerea. Dar sunt unele carti pe care regret ca n le pot discuta mai amanuntit cu cineva, cum faceam in scoala. E pacat ca nu e tradusa in romana, as fi foarte curioasa de parerea ta.
      Am primit acum de la Libris ‘O vara fara barbati’. Ti-o trimit dupa ce o citesc desi sa vedem daca e la fel de buna. 🙂
      Cat despre Paul Auster, nu pot sa ma pronunt. Nu am citit nimic de el. Prietena mea spune ca Siri e mult mai faina. Cica ar fi pe youtube interviuri cu amandoi dar nu am apucat sa ma uit.

      • Siri e mai faina??? asta da veste, ca mie Auster mi se pare special, nu stiu sa spun cum, dar omu’ are viziune si face adevarate tururi de forte cu personaje complexe, dificile, dar umane, nici nu stiu cum sa explic exact. te-astept cu impresii de la “O vara fara barbati” si apoi facem schimb de carti, poate vrei ceva de Auster, eu mai am vreo 2 prin casa.

        • Diana Borca on May 11, 2014 at 7:53 pm said:

          Exact asa am ramas si eu cu impresia referitor la personajele ei. Stii ca se vorbeste ca el ar fi scris cartea asta? Eu as zice ca e un zvon cam tras de par dar poate intradevar seamana. Vom vedea.

  2. Pingback: O vara fara barbati – Siri Hustvedt » Cartile din viata mea

  3. Pingback: Leviatan – Paul Auster » Cartile din viata mea

  4. Pingback: Paul Auster – Invizibil | Cartile din viata mea

  5. Pingback: Tristetile unui american – Siri Hustvedt | Cartile din viata mea

  6. Pingback: Oferte Bookdepository | Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.