Zaraza – Andrei Ruse

Titlu original: Zaraza (2014)

De cumparat: libraria online Libris – 28 lei

Fiind interesata de Bucurestiul interbelic ca perioada istorica despre care mi-e greu sa cred ca a existat vreodata, nu mi-a fost insa greu sa ma opresc la aceasta carte despre care mi-am inchipuit ca e fictiune pana la ultimele pagini cand am aflat ca este de fapt o varianta autohtona de fictiune istorica. Asa ca, dupa ce mi-am notat tot felul de idei mai simpatice sau mai putin simpatice despre carte si mai ales despre personajul principal – un cantaret de muzica usoara din aceasta perioada – aflu ca el a existat in realitate si ma simt oarecum jenata de parerea pe care mi-am facut-o despre el. Voi stiti ca eu nu prea ma chinui sa fiu obiectiva si nici sa fac recenzii in adevaratul sens al cuvantului asa ca imi veti intelege poate ezitarea. Cum sa scrii despre un om real, ceea ce ai fi scris despre un personaj fictiv?

E adevarat ca personalitatea lui Cristian Vasile, eroul acestui roman, se datoreaza in mare parte autorului pentru ca, asa cum am aflat, pe cat a fost de faimos in perioada tineretii sale de dizeur, pe atat de putin cunoscut este acum. Dupa cum declara la sfarsitul cartii, Andrei Ruse i-a cautat povestea si a incercat sa-l readuca in atentia publicului care l-a uitat. Evident ca o mare parte din personaj este asadar fictiva dar se bazeaza totusi pe cercetarile indelungate ale autorului. Iata-ma asadar in a pickle pentru ca mie tipul nu prea mi-a placut.

Dar sa nu mai bat campii. Zaraza este un roman complex care il urmareste pe Cristian Vasile de la inceputul stralucitei sale cariere si pana la sfarsitul trist al vietii. Descris in detaliu de autor, portretul lui Cristian Vasile este destul de clar, atat din punct de vedere fizic cat si al caracterului. Este un tip ambitios dar naiv si idealist, un cantaret talentat si charismatic, cu un fler deosebit in ceea ce priveste muzica si alegerile referitoare la cariera sa. In primii zece ani ai carierei este cel mai bun si cel mai cautat cantaret, spre sfarsitul carierei ramane dizeurul cu cele mai multe si mai de succes spectacole si piese inregistrate (ceva cu adevarat deosebit la vremea aceea). Nu la fel se poate spune despre viata lui personala, Cristi nu se ataseaza cu adevarat decat de cateva persoane (mama si doi prieteni foarte apropiati), atunci cand se indragosteste, devine complet incapabil sa ia o decizie corecta si ramane astfel singur toata tineretea. Nu simte insa aceasta singuratate decat tarziu, cand soarta se intoarce impotriva lui. Continua insa cu capul sus, pastrandu-si integritatea si pasiunea pentru muzica, incercand chiar sa-si pastreze neutralitatea la inceputul si pe parcursul razboiului, alegere care se dovedeste a fi dezastruoasa pentru cariera sa.

zarazaCe m-a zapacit pe mine insa la acest roman a fost ritmul sau ciudat. In marea sa majoritate, povestea este lenta, introspectiile lui Cristian incurca foarte mult. Si dialogurile sunt intrerupte mereu de astfel de lungi comentarii filosofice despre viata si dragoste si orice altceva. Mi s-a parut deosebit de neverosimila scena interogatoriului lui Cristian, care dupa ce este batut cu bestialitate, se loveste cu capul de coltul mesei dar este totusi in stare sa-si sustina punctul de vedere atat de elocvent. Si ca tot veni vorba despre interogatoriu, mai am o nemultumire legata de cele cateva pagini din jurul acestuia. Inainte de el, dupa 290 de pagini de poveste lina si previzibila, autorul ne “loveste” cu o scena de sex explicita care mi s-a parut complet nepotrivita cu restul romanului. Desi este “iubaret” de la inceput si se stie despre el ca merge acasa cu alta fata in fiecare seara, scena aceasta este parca din alt roman, nu se leaga de nimic, nu mi-a spus absolut nimic. Peste doar cateva pagini, Cristian este arestat si aruncat in inchisoare, o noua scena neasteptata – violenta si revoltatoare. Adevarul e ca te cam trezeste din motaiala, daca asta faceai pana acum. 🙂 Ritmul romanului se schimba deci aici, un pic cam brusc si melodramatic. Acum ca ma gandesc, la fel mi s-au parut si cele cateva pagini care descriu doliul lui Cristian dupa prietenul sau cel mai bun, pagini care impreuna cu cele care descriu atmosfera orasului la moartea reginei Maria, mi s-au parut totusi cele mai bune din toata cartea si ceva mai bine integrate in restul povestii.

Un alt aspect despre care vroiam sa scriu este mica mea dezamagire referitor la detaliile care descriu epoca. Mi-as fi dorit ceva mai interactiv, mai putin descriptiv sau o altfel de descriere. Am simtit de multe ori ca citesc pur si simplu o insiruire de nume, melodii sau locatii inserate fortat in text. Am si sarit peste cateva randuri de genul asta si m-a enervat conversatia cu Eliade.

Am asadar, tot felul de sentimente referitoare la romanul acesta care a fost, in principiu un roman interesant si usor de citit. Mi-a facut placere sa incerc sa vizualizez mai bine perioada respectiva, sa o vad prin ochii autorului care pare sa o fi studiat pe indelete, sa il cunosc pe Cristian Vasile, cel mai vestit cantaret roman despre care nu am auzit pana acum. In acelasi timp insa, cartea nu a avut acel ceva care te face sa nu te poti dezlipi de o poveste, nu se citeste tocmai pe nerasuflate si are in unele locuri mai mult aspectul unei cercetari decat al unui roman.

Cartea s-a lansat luna trecuta asa ca o gasiti cu siguranta in librarii online sau prin oras. Sunt curioasa sa citesc si alte pareri despre ea si, ca intotdeauna, astept sa dati cu rosii dupa mine. 🙂

Print Friendly

Related posts:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.