Alice Munro – Draga viata

Ce carti minunate imi ies in cale anul acesta! Sunt asa de incantata uneori si nu stiu ce sa aleg mai intai de pe raftul de necitite. Cand a ajuns la mine Draga viata aveam alte prioritati asa ca a stat ceva timp pe noptiera. Apoi, am mai ales odata altceva in locul ei, nici eu nu stiu de ce. Si cand in sfarsit am reusit sa o incep a fost dragoste de la prima pagina. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult proza scurta desi am in continuare sentimentul acela neplacut legat de ea. Atunci cand termin o carte care imi place mult, ma simt abandonata si in cazul prozei scurte simt asta de fiecare data cand termin o nuvela sau o povestire. Cartea aceasta insa a fost insa un cumul de mici minuni, bomboane culinare pe care le-am savurat cu neasteptata pofta.

Sunt cateva povestiri in volum care m-au pus pe ganduri. Demult nu am mai “rumegat” o carte in felul acesta, sa stau sa ma gandesc la fiecare poveste in parte. Cred ca cea care m-a marcat cel mai mult a fost Trenul – o poveste in care un barbat isi schimba viata cu totul, de mai multe ori, fara a fi afectat in vreun fel de cele ce se intampla cu oamenii pe care i-a parasit. Ai impresia ca s-a trezit de dimineata si s-a hotarat sa nu se mai intoarca la tot ce a fost pana acum si sa mearga mai departe in necunoscut. Ba chiar, pare sa schimbe totul fara sa proceseze constient aceste actiuni – se intalneste in mod intamplator cu cineva care-i propune sa ramana si el ramane. Pentru mine, care sunt o persoana care nu hotaraste nimic fara sa intoarca problema pe toate partile, o astfel de viata este de neconceput. Indraznesc sa cred chiar, ca acest personaj sufera de un soi de sociopatie fascinanta de altfel, dar tulburatoare. Alice Munro scrie mult despre astfel de personaje, despre felul in care oamenii intervin unii in viata celorlalti, uneori fara intentie dar lasand urme imposibil de indepartat. Viata obisnuita devine interesanta tocmai prin prisma acestor intalniri aleatorii.

Despartirea de Maverley este cealalta povestire care m-a emotionat in mod deosebit. In ea, un barbat traieste moartea sotiei sale cu niste sentimente pe care le-am recunoscut si simtit si eu in situatii similare. Moartea il loveste si-l lasa uluit si blocat intr-un timp si spatiu pe care parca nu-l mai recunoaste si nu-l mai intelege.

“Crezuse ca se intamplase demult cu Isabel, dar nu. Se intamplase abia acum. Ea existase, si acum nu mai exista. Nu mai exista deloc, ca si cum nici n-ar fi existat vreodata. Si oamenii se grabeau in jur, ca si cum peste acest fapt infiorator se putea trece cu tot felul de gesturi rationale. […]

Si , nu dupa mult timp, Ray se trezi afara, prefacandu-se ca avea motive la fel de solide si de firesti ca ale oricui altcuiva sa-si miste picioarele si sa mearga. Ceea ce ducea cu el, tot ceea ce ducea cu el, era o lipsa, ceva ca o lipsa de aer, de functionare corecta a plamanilor, o dificultate care simtea ca va dura pentru totdeauna.”

 787471Ceea ce mi se pare fascinant la acest volum este ca fiecare personaj (si sunt destule in cele 11 povestiri) este perfect. Fiecare personaj ar putea avea propriul sau roman. Alteori, un mic roman este cuprins in cele cateva zeci de pagini ale povestirii, o viata intreaga sau o parte din ea, generatii si relatii interumane pe parcursul lor. Poate tocmai din acest motiv nu le poti citi chiar dintr-un foc. Unele dintre povesti mi-au umplut ziua cu ganduri si sentimente, atat de multe incat am simtit nevoia sa fac o pauza si de-abia a doua zi sa ma intorc la carte. Ultimele 4 teste sunt autobiografice, ele lasand impresia unei alte carti, destul de diferita de ce a fost pana acum. Ele m-au ajutat cumva sa vad imaginea de ansamblu, sa inteleg intr-o oarecare masura de unde provine inspiratia scriitoarei dar nu au eclipsat povestirile, fiind mai degraba niste amintiri putin in ceata uneori.

Draga viata a aparut foarte de curand la editura Litera si este de gasit in libraria online Libris la numai 25 lei. Aceasta colectie, despre care Alice Munro insasi spune ca va fi ultima, vine dupa alte 14 ale autoarei – colectii la care acum ma gandesc cu jind si mi le doresc pe toate. Dar pana atunci, cred ca le mai citesc odata pe acestea.

Print Friendly

Related posts:

9 Thoughts on “Alice Munro – Draga viata

  1. Fain, ma bucur ca ti-a placut. Cind m-am decis in sfirsit sa citesc Munro, aveam pe Kindle asta si Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage. Am ales-o pe cea din urma din motiv de titlu.
    La fel mi s-a intimplat si mie, nu am putut citi mAi mult de o povestire pe zi, si sint surprinsa ca dupa aproape jumatate de an, inca imi amintesc foarte multe detalii din fiecare povestire.

  2. e tare fain cand dai peste un autor/autoare care-ti place, mai ales cand ai si anumite retineri (aici vis-a-vis de faptul ca Munro scrie povestiri, proza scurta). intr-un anume fel, mie mi se pare chiar mai greu sa scrii nuvele, povestiri, la un roman ai o idee si tot mergi pe ea, la proza scurta trebuie mereu sa inventezi, sa scornesti povesti noi, caractere, sa conturezi mai multe caractere, etc. parerea mea:)

    • Diana Borca on March 31, 2014 at 9:59 pm said:

      Ba eu o vad putin diferit. Un roman e o responsabilitate enorma care cred ca te apasa si te sufoca uneori – sa pastrezi ritmul, atentia, valoare pe sute si sute de pagini. Nuvele mi se pare ca se pot scrie si din impuls, inspiratie, ca pot pur si simplu sa iasa bune pe cand un roman te cam pune la munca – asta din punctul de vedere al scriitorului (imi inchipui).

  3. Pingback: in Tara mea inventata | Tara mea inventata

  4. Pingback: Biblioteca bloggerului roman – editia II – ce-am citit in 2014 | Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.