Orson Scott Card – Saga lui Ender

Acum ceva timp, inspirata de Kadia, am inceput sa citesc Saga lui Ender, un SF destul de faimos printre pasionati dar complet necunoscut mie. Nu am fost niciodata mare fana a acestui gen asa ca nu m-a interesat sa cunosc autorii sau cartile mai populare. Citind insa Jocul lui Ender, primul roman din aceasta serie, m-am hotarat sa continui si cu celelalte in mare parte pentru ca nu prea-mi place sa las lucrurile neterminate dar si pentru aceasta prima carte mi-a placut mai mult decat ma asteptam.

Nu stiu cat de mult sa va povestesc despre Jocul lui Ender, mai ales stiind ca in Romania sunt foarte multi fani ai acestui autor si cred ca sunt putin ca mine, care sa nu stie despre romanele astea cu atat mai mult cu cat romanul este publicat inca din 1977. In orice caz, povestea se intampla (evident) in viitor unde omenirea este amenintata de o rasa extraterestra. Se construieste un soi de scoala de lupta in care sunt adusi copiii cei mai talentati dintre putinii care mai exista (familiile nu au voie sa faca mai mult de 2 copii). Ender este un al treilea, un copil destinat aestei scoli de lupta care se chinuie sa se integreze intr-o lume pentru care nu se simte potrivit. Se dovedeste insa ca Ender este exact cel pe care il astepta toata lumea, cel care va reusi sa salveze omenirea de odiosii extraterestrii. Povestea este insa mult mai complexa de atat, ilustrand foarte bine diverse relatii care exista intre personaje sau in felul in care agresivitatea instinctiva a lui Ender este justificata si incurajata. Sfarsitul este si el neasteptat atat pentru Ender care se trezeste personaj principal pe o scena mai mare decat se astepta dar si pentru intreaga omenire care afla despre extraterestrii lucruri impresionante.

Acest prim roman este foarte antrenant si te tine cu sufletul la gura. Este genul de carte pe care nu o poti lasa din mana si despre care ai vrea sa povestesti tuturor. Asta m-a facut sa-mi doresc sa continui cu urmatoarele volume pe care insa le-am gasit destul de plictisitoare. Elementul de interes exista in continuare dar povestea se taraste parca si unele detalii sunt mult prea mult pentru mine (avand in vedere ca nu prea ma intereseaza detalii despre calatorii intre planete si alte bazaconii -fascinante poate pentru unii-  inventate de autor pentru aceasta serie). Sunt acum la volumul 4 si am dubii ca voi asculta in continuare aceasta poveste (incepand de la volumul 2 am avut audiobooks in limba engleza). Ma fascineaza insa cat de complexa este lumea lui Ender, cat de mult s-a muncit la ea. Ceea ce a fost initial o tetralogie, s-a transformat apoi intr-o opera masiva care include 12 romane si cateva povestiri. Orson Scott Card devine astfel pentru mine, genul de autor in fata caruia ramai cu gura cascata.

Toate cartile din Saga lui Ender au fost publicate la editura Nemira. Acum ca este in pregatire si un film dupa Jocul lui Ender, acest prim volum il gasiti intr-o noua editie. Celelalte volume sunt la preturi foarte bune. Cele pe care le-am citit eu – Vorbitor in numele mortilor, Xenocid, Copiii mintii – erau in jur de 10 lei volumul dar nici editia noua de la Jocul lui Ender nu e scumpa deloc – doar 22 de lei acum – dar nu-mi place ca nu se potriveste cu restul seriei (dpdv al copertei si probabil si formatului). Imi place mult cum arata seria in editia veche…sunt poate sanse sa o mai gasiti prin librarii si anticariate – vad ca pe site au intrat deja cartile in editii noi.

Articolul care m-a inspirat sa citesc aceasta serie il gasiti la Kadia si inca un articol fain cu tot cu poza volumelor scoase la editura Nemira.

Print Friendly

Related posts:

7 Thoughts on “Orson Scott Card – Saga lui Ender

  1. Pingback: Reading Challenge si cele mai bune carti din 2013 » Cartile din viata mea

  2. Buna! Pe mine nu m-a dat pe spate acest roman, chiar am vrut sa-l termin mai repede sa nu cumva sa renunt a-l mai citi. Chiar daca idea e interesanta, actiunea nu m-a tinut cu sufletul la gura. Ma gandeam sa vad filmul (si o sa-l vad), dar am cam incercat in ultima vreme sa fac o comparative intre carti si filme. Am imprumutat de la biblioteca 2 carti foarte diferite ca stil atunci cand am luat Jocul lui Ender, cea de-a doua fiind Parerile despre viata ale motanului Murr si alte povestiri de E.T.A. Hoffmann. Ar fi interesant sa o citesti (daca nu ai facut-o deja) si sa scrii despre ea(ma refer doar la aceasta, nu si la celelalte povestiri. Si o intrebare, cum reusesti sa citesti asa mult? 98 de carti inseamna cam o carte la 3 zile. Ai vreo metoda?

    • Diana Borca on January 6, 2014 at 10:39 am said:

      Multumesc, chiar am sa caut povestirea, suna foarte interesant. 🙂
      Nu am o metoda…nici nu stiu ce sa-ti raspund. Citesc pur si simplu oricand am timp. Poate pentru ca nu prea ma uit la televizor. Presupun ca depinde si de carti. Sunt carti pe care le citesc in 2 ore dar sunt si altele pe care le-am lungit pe parcursul a cateva luni. In orice caz, am mereu incepute mai multe si citesc in functie de chef si dispozitie, poate si asta conteaza.

      • Cred ca cel mai repede am terminat o carte in 2 zile si asta pentru ca m-am tinut de ea. Cat despre recordurile negative, nu vreau sa vorbesc (Oblomov, ar fi unul dintre ele) si nu pentru ca nu mi-ar placea, dar, pur si simplu, poate nu ma concentrez suficient, imi zboara gandul aiurea. Si totusi, citesc atat de bine :)).
        Trebuie sa recunosc ca ai un blog minunat, atatea lucruri utile faci in timpul liber, incat te invidiez. Pe vremuri citeam mai mult, mi-am cam pierdut antrenamentul. Printre autorii cei mai cititi, la un moment dat, erau Hermann Hesse, Milan Kundera, Pascal Bruckner si cred ca mai am cativa. In plan il am de mult timp pe Jose Saramago, Elias Canetti cu ”Orbirea”, Gunther Grass cu ”Toba de tinichea”, Julio Cortazar cu ”Sotron”…

        • Diana Borca on January 6, 2014 at 10:37 pm said:

          Pana la urma, nu cred ca e chiar atat de importanta viteza cu care citim. Important e cu ce ramanem dupa ce am terminat o carte nu? 🙂 Eu am si acum incepute de prin facultate – Ulysse si Arhipeleagul Gulag. Cine stie daca le voi termina vreodata.
          Multumesc pentru cuvintele frumoase! Imi prind tare bine acum. 🙂 Succes cu planul de lectura! Chiar sper sa reusesti sa te apuci de citit tot ce-ti doresti.

          • Mi-am permis sa scriu pe pagina ”la zi” pentru ca nu m-am putut abtine :). Inainte sa citesc pe blogul tau chiar am avut o inititativa pe pagina de facebook a grupului RSS (Razboiul Sfarsitului Saptamanii)- e o emisiune a radioului Guerrilla care acum emite doar pe net, poate stii de ea. Si acolo am incercat sa aflu mai multe detalii de la ceilalti despre ”citit”. Printre oamenii de acolo (unii sunt chiar cititi) exista un curent impotriva lui Puric (pentru ca se baga in lucruri pe care nu le stapaneste- parere generala), Coelho (pentru ca are o scriere facila- asta e parerea mea, poate si a celorlalti), Fuego(dar deja intram in alte alea). In seara asta voiam sa termin ”Fetita si tigara” de Benoit Duteurtre(e o carte subtirica din colectia ”Cotidianul”-dar nu mai e timp) ca sa fac loc lui Saramago (cum spuneam deunazi). Numai de bine!

  3. Pingback: Floarea de loldilal – Ana Veronica Mircea » Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.