Purificare – Sofi Oksanen

A trecut ceva timp de cand a aparut acest roman si ma tot gandeam la el cu jind. Uneori mi se pune pata pe cate unul asa din senin…fara o explicatie aparenta. Am reusit intr-un final sa-l cumpar si l-am citit repede asa ca pot sa va povestesc putin despre el.

Purificare a fost pentru mine un roman greu de digerat – mi-e foarte greu sa citesc cu obiectivitate povesti in care violenta este un personaj in sine. Iar in Purificare parca violenta este tocmai personajul principal care te urmareste peste tot si se implica in vietile tuturor celorlalti – violenta la nivel personal asupra femeilor dar si la un anume nivel istoric – violenta deportarilor din perioada dictaturii sovietice in Estonia. Ma socheaza intotdeauna cat de mult seamana conditiile acestor regimuri comuniste din diverse tari – dramele sunt aceleasi, limbajul de lemn, indoctrinarea, violentele barbare asupra trupului, sufletului si mintii – toate sunt sinistru de asemanatoare cu ce s-a intamplat si in Romania in perioada comunista.

purificareLa fiecare nivel al romanului, femeile par sa sufere cel mai mult. Feminista declarata, Sofi Oksanen foloseste insa tipologia femeii victima, cea care nu traieste ci supravietuieste, cea care este mereu supusa capriciilor barbatilor, ea fiind pururi slaba si neputincioasa. Fiecare dintre femeile acestui roman este o victima si sugestia generala pare sa fie ca nu se poate supravietui intr-o lume a barbatilor decat prin prostitutie. Zara isi doreste sa munceasca in Occident, ajungand insa victima traficului de carne vie iar cea care se va dovedi a fi matusa ei  – Aliide nu reuseste sa supravietuiasca ororilor prin care trece decat tot printr-un fel de prostitutie. Ea isi tradeaza rudele de sange, se refugiaza intr-o lume falsa in care poarta in permanenta o masca. Protectia ei vine din aceasta detasare completa fata de tot ce inseamna familie, dragoste, dreptate si desi este in permanenta constienta de suferinta pe care o provoaca familiei, Aliide nu gaseste alta metoda de a scapa de propria ei durere. Am simtit ca autoarea ar fi vrut poate sa faca din Aliide personajul negativ al acestui roman – tradatoarea – dar recunosc ca mi-a fost greu sa o privesc astfel. Orice mecanism de supravietuire este acceptabil pana la urma, nu toti isi doresc sau sunt in stare sa fie martiri. In slabiciunile ei exista o urma firava de putere si in alegerile ei se simte intotdeauna instinctul de autoconservare. Acest instinct o transforma in final atat pe ea cat si pe Zara in fiinte la fel de violente ca si atacatorii lor. Intr-o lume barbara ele nu pot supravietui decat platindu-si libertatea cu pretul altor vieti. E o concluzie amara si oarecum revoltatoare dar care nu te lasa totusi sa le judeci prea aspru.

Sunt cateva fire in acest roman care mi-au ramas neclare – spre exemplu nu pricep prea bine care a fost rolul lui Hans(cumnatul lui Aliide) si mai ales ce scop au cele cateva pagini de la sfarsit in care se prezinta atat fragmente din jurnalul lui Hans cat si niste documente ale securitatii in care se vede ca acesta este urmarit. Poate ca asta e felul autoarei de a spune – rezistenta invinge totusi. As fi vrut sa imi dau seama daca Martin(sotul lui Aliide) stia de trecutul acesteia sau nu…in orice caz nu i-a servit la nimic. Sub stricta lui supraveghere ea il ascunde pe Hans in casa lor si il ajuta sa fuga in timp ce ii strecoara sotului prafuri otravitoare. E un fel de razbunare poate a scriitoarei pentru toate cele indurate de Aliide in restul romanului.

In fine, nu va mai povestesc mai mult. Astept insa si impresiile voastre despre roman. Eu il recomand spre citire dar cu oarecare retinere din motive de violenta excesiva pe care va ziceam ca eu prefer sa o evit in carti.

Titlu original: Puhdistus (2008)

Tradusa in limba romana la Polirom de Adela Victoria Korshin.

De cumparat in limba romanaLibris 25 lei

De cumparat in limba engleza Bookdepository – 7.76 euro

Print Friendly

Related posts:

5 Thoughts on “Purificare – Sofi Oksanen

  1. hm…m-ai facut curioasa…dar si eu sunt cam la fel si nu ma impac cu violenta de niciun fel..poate o sa-i dau o sansa totusi

    • Diana Borca on August 23, 2013 at 9:15 pm said:

      Este o scena care m-a tulburat foarte tare si chiar imi doresc sa nu fi citit. Daca te apuci,imi spui sa o caut si sa-ti zic sa sari peste pagina aia.

  2. Mi se pare ca autoarea a fost si intr-o vizita literara in Romania? Poate o confund, nu am stat sa caut. Intr-adevar, si eu am remarcat obsesia scriitorilor contemporani privind violenta si, pe de o parte, imi e greu sa citesc pasaje de o violenta explicita si acestea ma urmaresc si ma marcheaza, insa, pe de alta parte, eu sunt de parere ca e bine sa spunem lucrurile pe nume si e sanatos sa se scrie si despre lucrurile acestea care s-au intamplat si se intampla in lumea in care traim. In ultima vreme am citit 2 carti centrate pe violenta: “Baise-moi” (tradusa “Trage-mi-o”) de Virginie Despentes, care trateaza intr-un fel aceeasi tema ca romanul lui Sofi Oksanen, in sensul ca violenta comisa de 2 femei marginalizate de societate=barbati pare justificata de ceea ce li s-a intamplat lor (deci din nou femeia ca victima, dar si ca agresor creat de barbati) si “Miso Soup” de Ryu Murakami, cu un cu totul alt subiect (tot legat de violenta) si care a avut, cum spuneai si tu, un pasaj (foarte lung) de o violenta grotesca descrisa in cele mai mici detalii si care m-a chinuit psihic zile intregi. Atunci am hotarat sa evit genul asta de carti cel putin o perioada chiar daca nu inseamna neaparat ca le condamn, ci dimpotriva.

    • Diana Borca on August 28, 2013 at 2:47 pm said:

      Pai nu, nici eu nu o condamn doar ca nu-mi place sa o citesc desi nu cred ca este chiar ca Ryu Murakami caruia nu i-am gasit nici o valoare (Am citi Albastru nemarginit…).

  3. Pingback: “Purificare” – Sofi Oksanen | fructitza

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.