Medgidia, orasul de apoi – Cristian Teodorescu

609094Desi in general am anumite prejudecati fata de autorii romani, am cumparat de curand acest roman, cu gandul la recomandarea lui Jovi (cu ale carui gusturi ma potrivesc). Nu mi-a luat foarte mult timp sa-mi dau seama ca am nimerit-o si de data aceasta, romanul fiind mult mai fain decat ma asteptam.

Autorul construieste o lume colorata si plina de viata intr-un oras pe care altfel nu l-as fi bagat in seama niciodata (desi e aici aproape, langa mine). Citind, mai ca-mi venea sa ma urc in microbuz si sa fac o plimbare prin Medgidia, sa caut restaurantul din gara si alte locuri si oameni mentionati in carte. Fiecare personaj al acestui roman are o poveste si fiecare poveste este importanta pentru firul vietii celorlalti. Tocmai din acest motiv nu se poate spune clar care ar fi personajul principal dar se desprind cativa oameni desenati impecabil si de un realism incredibil (asa cum ma si astept de altfel de la toate personajele romanelor pe care le citesc). Povestea curge, timpul trece aproape insesizabil si ajungi in mijlocul cartii fara sa-ti dai seama, prins intr-o lume de intrigi pe care, cu greu iti vine sa o lasi deoparte. Cumva, dl Teodorescu a scris un roman cat o saga in doar 280 de pagini, prezentand succint dar fara sa piarda detaliile importante, vieti intregi. Am retinut de undeva o comparatie cu Tarantino si intradevar asa te simti citind acest roman, ca si cum te-ai uita la Pulp Fiction in varianta mioritica. 😛

Romanul este format din micro-povesti, relativ scurte, care se leaga mai mult sau mai putin subtil una de cealalta. Mi-a placut “formula” aceasta, mi s-a parut mai putin solicitanta decat ar fi fost un roman nesfarsit cu doar cateva capitole foarte lungi. M-am simtit ca si cum as fi avut un mic moment de respiro, dupa fiecare povestioara, pentru a pune cap la cap informatiile si a privi intregul.

Ca de obicei, nu prea vreau sa va spun nimic despre poveste pentru ca e mai frumos sa o descoperiti treptat. In mare insa, este vorba despre o descriere a orasului Medgidia pe parcursul mai multor ere (politice), descriere aproape in intregime construita prin locuitorii acestui oras. Personajele sunt din genul celor pe care le indragesti imediat sau iti sunt instant antipatice (cam ca in realitate) si asta te face sa crezi in povestea lor. Detaliile sunt multe, variate, haioase sau sarcastice, cu substrat sau incluse pur si simplu de dragul imaginii de ansamblu. Oricum ar fi, toate se aseaza perfect in acest roman si este atat de fain incat dupa ce ai terminat si ultima pagina, mai ca-ti vine sa te intorci la inceput sa vezi daca nu cumva ti-a scapat ceva.

Medgidia, orasul de apoi – 15 lei in varianta Top 10 de la Polirom

Print Friendly

Related posts:

5 Thoughts on “Medgidia, orasul de apoi – Cristian Teodorescu

  1. Pe mine, nu știu de ce, m-a dus mintea la Marquez cînd am citit Medgidia. Așa, poate ca stil, nu mă refer la realismul magic al lui M. Și mai puternică a fost impresia că sînt într-o pictura de Bruegel, știi tu piețele alea pline de oameni; la CT adunați în gară, oameni de toate culorile și etniile.

  2. Yuki on June 5, 2013 at 8:13 am said:

    poate din cauza ca locul ala pare din alta lume si la fel si intamplarile personajelor 🙂

  3. Colibri on July 25, 2014 at 4:10 pm said:

    Ador blogul asta! Este, intr-adevar, o “tara” in care gasesti de toate!

    Referitor la Medgidia, din pacate multe dintre cele scrise in carte nu mai sunt…. Deci n-o sa mai poti gasi restaurantul de la gara….In rest, se mentine populatia mozaicata, cu multe minoritati, mai putin evreii (care nici ei nu mai sunt…).

    Va pup pe toate si…. va urmaresc!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.