Garsoniera din padurea de macarale – Dan Chisu

Garsoniera din padurea de macarale, noua aparitie de pe Strada Fictiunii, cea care se si lanseaza la Bookfest vineri (maine) a poposit pe la mine marti si miercuri seara deja era citita si rumegata. Va dati seama deci ca a fost citita pe nerasuflate si cu destul de mare interes. Nu il cunosteam pe Dan Chisu, dar aveam deja prejudecati in ceea ce-l privea. Stiam de celalalt roman al dansului – Singur sub dus, pe care (la vremea lui) am refuzat sa-l citesc pentru ca mi-a displacut profund coperta cu picioare paroase si am considerat ca sub nici o forma nu mi-ar putea placea un autor care permite o asemenea coperta pentru cartea lui. Si de atunci si pana acum l-am asociat pe Dan Chisu cu acele picioare paroase de care nu ma puteam sub nici o forma apropia. Asa ca va inchipuiti probabil ca atunci cand m-am trezit cu o carte de-a dansului in brate nu ma asteptam deloc sa-mi placa. Si, asa cum se intampla mai mereu, una sunt asteptarile si o cu totul alta poveste, realitatea.untitled

Garsoniera lui Dan Chisu ne aduce in fata unui personaj pe care de-a lungul intregii carti m-am straduit sa-l consider bun doar pentru a afla la sfarsit, ca pana si creatorul sau este nesigur de intentiile acestuia. Basile Carlasse este un frustrat care nu reuseste sa se impace niciodata cu gandul ca si-a negat identitatea, originile, familia. Fuga lui din tara (in perioada comunista) ii azvarle pe ai lui direct in ghearele Securitatii. Viata dinainte devine tabu si Vasile isi construieste o noua identitate in care realitatea este aproximativ asa cum vrea el. Complexele sale se ascund sub numele frantuzit pe care si-l atribuie; sub imaginea de artist pe care si-o construieste Vasile adoarme lasandu-i loc lui Alain Basile Carlasse – regizor faimos de teatru, homosexual ascuns, francez. Este celebru in Franta ca regizor de teatru dar (asa cum se intampla ades) trecutul nu-i da pace si se hotaraste sa se intoarca in tara pentru “a deschide ochii” romanilor si a se fali cu ce a realizat. Desigur, el nu recunoaste acest lucru dar mie asa mi-a parut – ingamfat si frivol. Si intr-un fel, mi s-a parut ca si autorul are aceeasi parere despre el, tinandu-se departe de viata lui Basile, povestind de pe margine lucruri pe care se presupune ca Basile nu le-ar recunoaste niciodata, ca un fost prieten care acum iti poarta pica si dezvaluie tuturor cele mai urate secrete ale tale.

Ajuns in tara, Basile se intalneste cu trecutul doar ca acum, toate personajele copilariei si tineretii sale sunt diferite. Il descopera pe fostul sau prieten Gelu, acum Securist (desi comunismul se presupune ca ar fi cazut) si se angajeaza cu acesta intr-un joc de-a soarecele si pisica. Evolutia acestui dans agresiv al celor doi este rapida si oarecum surprinzatoare, Basile dandu-si arama pe fata (cum se spune) si varsandu-si toate nemultumirile si frustrarile asupra lui Gelu. Spre sfarsitul romanului, cei doi se abrutizeaza intratat incat este clar ca nu mai pot exista la un loc si unul dintre ei este nevoit sa dispara pentru a evita o ciocnire care nu putea fi decat tragica.

Ceea ce v-am povestit eu sunt doar cateva din gandurile care mi-au trecut prin minte citind acest mic roman – are doar 175 de pagini. Mic dar mare, imi permit sa afirm pentru ca am gasit in el emotii felurite, personaje provocatoare, un scenariu inedit, un sfarsit previzibil dar in acelasi timp palpitant. Voi stiti deja ca mie-mi cam displac finalurile deschise asa ca nu-i nevoie sa va zic ca si acesta mi-a lasat o oarecare frustrare fata de autor care nu-mi spune exact cum s-a terminat povestea dar aceste lucruri nu conteaza chiar atat de mult acum, dupa ce l-am cunoscut pe Basile, l-am urmarit, judecat, compatimit si care pot spune ca m-a si infricosat nitel, in unele scene de la sfarsit prin disponibilitatea sa incredibila de a se transforma in tortionar.

Asadar, maine cand treceti pe la standul editurii All de la Bookfest, puneti mana pe aceasta carte si luati-o acasa pentru ca este una dintre cele mai faine bucati de literatura romana contemporana citite de mine si, ca de cele mai multe ori cand ne plimbam pe Strada Fictiunii, o recomand!

P.S. Am inceput si cartea de Convorbiri cu Alex. Stefanescu si este grozava! Sa nu o ratati nici pe aceea chiar daca nu apuc sa va scriu despre ea pana sambata cand se va lansa la standul All. Imi pare sincer rau ca nu sunt acolo, i-as fi intalnit cu drag pe cei doi autori cunoscuti saptamana aceasta.

P.S. 2 Literatura e magica, n’est-ce pas? !!

Aceasta recenzie face parte din   campania Editurii ALL,Citeşte şi câştigă cărţi pe viaţadin colectia Strada Ficţiunii, iniţiată de Editura ALFA, parte a Grupului Editorial ALL. Mai multe detalii despre aceasta campanie găsiţi pe acest link.

Print Friendly

Related posts:

9 Thoughts on “Garsoniera din padurea de macarale – Dan Chisu

  1. mama ce spor ai la ele..si eu am terminat-o azi dar uite ca nici macar despre Kamceatka nu am apucat sa scriu…si asta mi-a placut (cu exceptia limbajului pe care nu pot nici in ruptul capului sa-l accept)

      • Diana Borca on May 30, 2013 at 8:58 pm said:

        Corina, unul dintre personaje – Gelu – este foarte vulgar. Eu si Simona avem in comun (se pare) o aversiune pentru vulgaritati in literatura si nu numai. 🙂

        • aaa, am inteles. ma gandeam eu ca e vulgar. Nu-mi place nici mie acest stil si intotdeauna am considerat ca cei care il folosesc ascund multe in spate…poate e doar o impresie.

          • Diana Borca on May 30, 2013 at 9:04 pm said:

            In cazul acestei carti, nu as zice ca e vorba de stil intrucat se limiteaza oarecum justificabil la un singur personaj. Dar cum n-am mai citit alte carti ale lui Dan Chisu…nu pot sa spun exact.

    • Diana Borca on May 30, 2013 at 8:56 pm said:

      Da, am avut o saptamana buna. Inchipuie-ti ca am citit si Medgidia, orasul de apoi si am recenzia in drafts. :))
      Si mie mi-a displacut limbajul (ca intotdeauna, vulgaritatile mi se par respingatoare) dar in graba mea de a publica inainte de lansare, am uitat sa scriu despre asta. Oricum, l-am luat ca pe o parte din Gelu asa ca a fost mai usor de inghitit de data asta. L-a descris prin limbaj mult mai bine decat prin restul lucrurilor si chiar mi s-a parut un personaj bine realizat: am putut sa-l “vizualizez”. 🙂

  2. si eu am anumite prejudecati vis-a-vis de Chisu, dar de-m pica in mana cartea o sa o rasfoiesc putin.
    Et oui, literatura e magica!

  3. cartea e slabă, să fim serioși!

    • Diana Borca on July 24, 2013 at 5:46 pm said:

      Am vazut ce ai povestit despre ea dar mie chiar mi-a placut. Poate ca afirmatia mea de la sfarsit e intradevar putin bombastica si am ezitat sa o scriu dar there it is…my two cents. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.