Armata pierduta – Valerio Massimo Manfredi (vALLuntar)

Titlu original: L’armata perduta (2007)

Publicata in limba romana la editura All.

De cumparat in limba romana: 30 lei pe site-ul editurii All

De cumparat in limba engleza: 10 euro

De cumparat pentru Kindle:The Lost Army 7.59 dolari.

 

 Dupa cum v-am povestit in postarea anterioara, am o pasiune din ce in ce mai mare pentru cartile si romanele istorice, drept pentru care ma trezesc mereu dorindu-mi si citind astfel de carti. Pe Valerio Massimo Manfredi l-am cunoscut citind Alexandru cel Mare, o carte careia cu greu ii pot reprosa ceva si poate printre primele romane istorice pe care le-am citit. Astfel, bantuind pe site-ul editurii All dupa ceva nou si interesant mi-am zis ca nu pot da gres cu acest autor si am ales 2 dintre romanele lui.armata pierduta

Armata pierduta a fost insa o experienta diferita de alte romane istorice pe care le-am citit pana acum. Manfredi este un scriitor al carui talent se indreapta foarte mult catre descrieri – atat de peisaje cat mai ales descrierile campaniilor si luptelor. Nu este ceva ce m-as fi asteptat sa-mi placa dar iata ca el reuseste sa le scrie in asa fel incat sa mentina chiar si interesul unei fete care se plictiseste usor.

Romanul pierde insa destul de mult la capitolul suspans. Citind despre o armata al carei drum greoi prin munti pare sa tina la nesfarsit (nici macar luptele cu populatia indigena nu par sa se mai termine), e greu sa crezi ca ceva interesant se va intampla vreodata. Dar, partea buna este ca, interesanta este chiar maniera in care aceasta armata se dezvaluie in fata cititorului. Fiecare personaj prezentat nu este decat o marunta rotita in marele mecanism al razboiului si intr-un fel…trebuie sa privesti intreaga armata a celor zece mii ca pe un personaj in sine. Suspansul si interesul sunt trezite din dorinta instinctiva de a-i vedea ajunsi cu bine la destinatie, de a ti se dezvalui in sfarsit un final fericit pentru acesti soldati atat de incercati de lupte si vreme. Armata celor zece mii este de fapt, chiar un personaj istoric real care a luptat impotriva Imperiului Persan. Manfredi le cunoaste indeaproape povestea pentru ca, arheolog fiind, a cercetat si documentat in realitate drumul facut de aceasta armata in anul 400 i.H. Tocmai aceasta pregatire pe care o are ca istoric, face din descrierile lui Manfredi niste pasaje interesante si realiste – de la descrierea unei mantii albe si pana la ciocnirile brutale ale armatelor.

O alta bila alba primeste acest autor pentru punctul de vedere abordat. Povestea acestei campanii nesfarsite este spusa prin ochii unei femei, iubita unuia dintre soldati. Acest lucru schimba cu siguranta perspectiva foarte mult si Manfredi se straduieste sa adauge povestii acea atingere feminina atat de diferita de un punct de vedere barbatesc. Fata adauga povestii o dimensiune emotionala, intuitiva si delicata care ar fi fost cu totul inexistenta daca povestea ar fi fost spusa din punctul de vedere al unui soldat. Mi-a placut mult abordarea aceasta, mi s-a parut potrivita pentru a face dintr-un roman sec despre niste fapte istorice, o poveste interesanta si pe alocuri induiosatoare chiar. Mi-a placut pana si sfarsitul, destul de vag si inconjurat de mister…dar in acelasi timp un sfarsit pe care il prevezi oarecum, il simti apropiindu-se pe masura ce romanul se indreapta catre ultimele pagini. In sufletul tau de cititoare sentimentala (adica eu), stii ca nu se poate termina atat de trist.

 Ma intreb in ce masura ar putea fi agreat acest roman de catre un cititor nepasionat de istorie si realizez ca probabil nu ar fi o alegere buna pentru acesta. De asemenea, am citit pareri conform carora trebuie sa fii de gen masculin ca sa iti placa Manfredi – de parca ar exista o delimitare intre romanele istorice pentru barbati(centrate sa zicem pe lupte, razboi, soldati,arme) si cele pentru femei(care au ca subiect principal intrigi, povesti de dragoste).  E adevarat ca nu este genul de roman care sa te faca sa te indragostesti (la prima vedere) de istorie dar mie mi-a placut mult si l-am citit la fel de pe nerasuflate ca si pe romanele Philipei Gregory.

Trebuie sa va spun si lucrul care m-a cam suparat la cartea aceasta. Sunt destul de multe greseli de tiparire – diacritice inlocuite intre ele, cuvinte si litere lipsa. Stiu ca e un lucru mic dar pe mine chiar ma supara astfel de chestii, imi strica lectura.

Acestea fiind spuse, aflati ca si ceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA asa ca poftiti de comentati ca sa mai plantam un pomisor.

Va amintesc de asemenea, ca fiecare comentariu va garanteaza o participare la tombola din Tara mea, care va avea ca premiu un pachet de carti. 🙂

 Si ca sa aveti ce comenta, va intreb: credeti ca exista romane scrise pentru barbati si altele scrise pentru femei? Credeti ca autorul se gandeste la publicul tinta, livrand o carte ca pe orice alt produs? Mintea imi zboara imediat la fenomenul chick-lit si in partea opusa, pentru barbati, ma gandesc la romanele lui Sven Hassel. …dar ce valoare au aceste carti? Exista printre ele si unele care isi depasesc statutul de roman pe care-l citesti doar pentru a te deconecta?

Print Friendly

Related posts:

22 Thoughts on “Armata pierduta – Valerio Massimo Manfredi (vALLuntar)

  1. Pingback: vALLuntar – in plina desfasurare | Tara mea inventata

  2. In ultimii ani probabil ca scriitori au invatat sa se axeze pe un anumit public tinta, spre deosebire de clasicii literaturii, care scriau in primul rand pentru ca aveau ceva de comunicat, aveau o poveste de spus.
    Poate ca nu m-ar fi interesat cartea, dar de cand am aflat ca povestea este spusa prin ochii unei femei, m-am gandit ca mi-ar placea sa o citesc.

  3. Nu-mi place sa impart cartile in categorii de gen, dar nu pot nega ca unele carti sunt mai apreciate de femei si altele de barbati. Cititul este subiectiv, iti place sau nu o carte in functie de principiile tale, de modul in care interactionezi cu ideile expuse sau daca nimereste pe simtul tau al umorului. Exista carti care dezvolta cultura oricarui om si carti pe care le uiti in momentul in care ai citit ultima pagina. Exista carti pe care criticii le admira, dezvolta literatura si sunt citite de doar acei provesionisti pentru care cuvantul scris inseamna mai mult decat o ocupatie din timpul liber. Ma defineste ceea ce-mi place sa citesc, dar nu imi arata valoarea ca persoana.
    Ps. Eu sunt printre aceia care citesc literatura istorica de placere, dar nu-mi place cum scrie Manfredi, desi n-am citit toate cartile lui, asa ca pastrez mintea deschisa 🙂

  4. Un roman bun cred ca ar trebui sa se adreseze ambelor sexe.
    Dar sunt binevenite si cele de genul click lit atunci cand vrei doar sa te destinzi. 🙂

  5. Bianca Roxana Anitei on February 27, 2013 at 6:28 pm said:

    Nu stiu daca e genul meu de lectura, insa review-ul tau imi deschide o portita pentru a-i da o sansa! Sper sa nu uit de ea la urmatoarea comanda de carti.

  6. eu una te admir pentru lecturile astea destul de stufoase si cu teme istorice…sper sa ma ambitionez şi eu:)

  7. Laura on March 1, 2013 at 2:28 pm said:

    Frumoasa recenzia. Iti impartasesc pasiunea pentru fictiunea istorica. Mi-am achizitionat “Borgia. Pacatele familei” urmare a unei recenzii de pe blogul acesta. O primavara senina si la cat mai multe lecturi!

  8. Of, ce dor mi-ai facut de romanele istorice. Cred ca de mai mult de 6 ani nu am mai citit asa ceva, din perioada liceului, cand devoram clasici… Am de obicei perioade de minim 1 an in care citesc aceleasi si aceleasi genuri de carti, fara sa ma satur. Dupa liceu (cand meniul meu literar era axat in special pe literatura clasica si prea variat ca sa pot mentiona un singur gen preferat) am trecut pe horror, apoi pe romanele axate pe viata din Asia secolelor trecute, si de cativa ani, de cand a ajuns literatura fantasy, YA si distopica si la noi, am trecut mai mult pe genurile acestea. Oricum, citindu-ti recenzia mi s-a facut o pofta nebuna sa ma reintorc si la povestile clasice sau la romanele istorice..

    • Diana Borca on March 1, 2013 at 8:58 pm said:

      Si eu sunt destul de interesata de romanele distopice desi nu pot spune ca ma atrag cele din seria YA (am citit doar 2 si mi s-au parut incredibil de plictisitoare asa ca am revenit la ale mele).

  9. Am facut campania trecuta recenzia unui roman al aceluiasi scriitor, si anume “Faraonul nisipurilor”, apoi am citit si “Oracolul”. Tinand cont ca Massimo Manfredi este profesor de arheologie clasica la Universitatea din Milano, cartile lui prezinta cu relativa acuratete evenimentele istorice, parfumul vremurilor apuse.

    De vreme de exista deja genul chick -lit, putem spune ca exista literatura istorica pentru femei si pentru barbati. Poate ca baietii gasesc mai multa placere in partea de actiune a istoriei, iar fetele in aspectele de civilizatie si cultura, insa eu citesc cu placere orice imi vorbeste despre ce a fost inaintea noastra.
    Am sa incerc sa citesc si “Armata pierduta”, oricum aveam pe lista “Ultima legiune”. Vezi ce ne face campania asta ALL? Ne pune pe citit din carte-n carte, pe firul rosu…

  10. Cu certitudine exista carti care sunt scrise (nu neapart cu intentie) pentru un anumit sex. La fel cum exista si filme. (doar ca nu-mi vine acum niciun exemplu in cap 🙂 ).

  11. Recunosc că nu mă pasionează romanele istorice dar recenzia pe care ai scris-o mi-a stârnit interesul și o să încerc să citesc și cărți genul acesta.

  12. Mie imi plac cartiloe istorice, dar ca sa ma atraga trebuie sa fie scrisa intr-un mod care nu plictiseste.

    Ca sa iti raspund la intrebare… inca de pe timpuri inaintate edituriile impuneau scriitorului titlul, aduceau modificari in stil si asa mai departe doar pentru a ajunge la publicul tinta. Iar in zilele noastre, strategiile de marketing sunt uluitoare si se aplica doar cu scopul de a vinde (multe carti pe care le alegem in functie de coperta si descriere se dovedesc a fi o alegere gresita).

  13. Nu stiu daca mi-ar placea sa citesc cartea asta, insa, ca tot spuneai, cartile lui Sven Hassel le-am devorat pur si simplu, imediat dupa ’89, atunci cand au inceput sa apara si la noi. E drept ca, pe vremea aia eram precum un burete care absoarbe tot ce nu cunoscuse pana atunci. Tot din acelasi motiv am citit si Sandra Brown si alte asemenea productii literare, aspru infierate in prezent. Insa cum am putea critica ceva daca nu am cunoaste, nu?

  14. De departe cea mai buna recenzie din cate am vazut pana acum in campania valluntar! Si eu am citit Armata Pierduta, deja acum 2 ani, si mi-a placut enorm de mult (la fel ca multe dintre cartile lui Manfredi – le-am citit pe toate cele traduse in romaneste). Este deosebit de instructiva, de exemplu te invata de ce este foarte frig in noptile senine de iarna si de ce este mai cald atunci cand cerul este innorat, plus o gramada de alte lucruri practice. In calitate de cititor avid de Sven Hassel in liceu (sa tot fie 10 ani de atunci), as zice ca Manfredi nu se compara. Sandra Brown n-am citit, deci nu pot sa fac o comparatie. 🙂

    PS: daca nu ai citit, iti recomand ‘Oracolul’ de Manfredi, o carte bazata pe o poveste de dragoste si singura carte a lui in care actiunea se petrece in prezent (dar care implineste o profetie antica). Singurul pacat al cartii este ca a fost tradusa destul de prost in romaneste tot la ALL.

    • Diana Borca on March 2, 2013 at 11:33 am said:

      Nu am vrut sa-l compar pe Manfredi cu Sven Hassel. Mi-a venit doar in minte pentru ca vorbeam despre cartile diferenitate dupa genul cititorului. Intradevar, cei doi nu au nimic in comun.
      Am terminat Oracolul zilele trecute, urmeaza sa si scriu despre el in cadrul campaniei. M-a cam dezamagit…a fost foarte diferit de ce credeam ca va fi.

  15. Foarte frumoasa recenzie! Felicitari!

  16. pauna oana on March 4, 2013 at 8:45 pm said:

    Nu cred ca exista public tinta clasat pe sexe.Cred ca exista carti erotice de joasa calitate si restul cartilor din care fac parte si cele geniale.Unii pot zice despre genul sf ca este creat special pentru barbati,dar nu e chiar asa.Mie imi place sf-ul si nu-s chiar barbat.Cred ca un autor care se respecta si care are ca scop crearea unei carti bune,daca nu geniale,nu se gandeste pentru cine scrie sau scrie cu gandul ca o face pentru sine,ca ajung milioane de oameni sa-l citeasca inseamna ca a scris foarte bine.

  17. Offf, inca o carte in wishlist-ul meu deja f stufos 🙂

  18. Cu siguranta exista in mintea oricarui scriitor un public tinta care-l citeste, caruia ii dedica randurile. Pare a fi o carte potrivita pentru a o citi sub ramurelele unui copacel. SPor la plantat.

  19. La inceput am crezut ca este o carte, un roman cu ceva poveste, dar de fapt este mai mult de istorie ceea imi place mai mult. Totusi, pare interesanta cartea:D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.