Povestea Tibetului. Convorbiri cu Dalai Lama

Cand eram in scoala, nu-mi amintesc sa-mi fi placut istoria in mod deosebit. De fapt, tin minte sigur ca aveam mari dificultati in a retine datele si tot ce tinea de numere. Am si acum aceeasi problema. Poate ca daca as fi reusit cumva sa ma concentrez pe istorie fara sa ma simt frustrata de faptul ca nu tin minte numere, as fi descoperit inca de pe atunci cat de mult imi place. Si nici nu-i de mirare daca stau sa ma gandesc. Bunicul meu a fost profesor de istorie, si destul de pasionat de subiect daca imi aduc eu bine aminte. Pe masura ce trece timpul, din ce in ce mai multe lucruri din viata mea par sa devina asemanatoare cu viata parintilor sau a bunicilor mei. Uneori ma gandesc ca nu exista degeaba zicala aceea cu “sangele apa nu se face”.

Revenind insa, cartea despre care va voi povesti astazi este un volum impresionant pe care va recunosc – nu l-am terminat. Cartile de istorie nu se citesc in aceeasi maniera cu fictiunea, fie ele chiar si atat de bine scrise cum este aceasta. Thomas Laird este un jurnalist si asta se simte. Povestile lui sunt antrenante si interesante si desi este plina de informatii istorice, daca esti macar un pic pasionat de subiect, nu te vei plictisi.

povestea tibetului

Cartea este prezentata sub forma unor interviuri pe care autorul le-a sustinut cu Dalai Lama pe parcursul a mai multi ani. Printre aceste scene de discutie in care umorul lui Dalai Lama surprinde si intelepcinuea lui impresioneaza, Laird povesteste despre Tibet, despre peisajle acestei tari, despre istoria si oamenii ei. Unele informatii sunt greu de urmarit, sau au fost pentru mine intrucat nu stiam mai nimic despre Tibet si inca nu pot spune ca stiu…astept cu nerabdare sa termin cartea. Ritmul meu de lectura este foarte lent in cazul ei pentru ca nu ma simt in stare sa citesc prea mult deodata…vreau sa fiu atenta si sa absorb cat mai multa informatie. De asemenea, necitind doar pentru relaxare (in acest caz) ci si pentru a invata, nu pot sa ma indrept oricand catre acest volum ci doar atunci cand am mintea linistita si sunt odihnita.

Am decis insa sa va scriu despre carte, fara sa o termin, pentru ca imi place foarte mult si am vrut sa v-o recomand in cazul in care va este dor sa invatati ceva nou. Eu patesc asta ades…de cand nu mai sunt la scoala, simt mereu nevoia sa invat ceva, acum ca nu mai este obligatoriu.  🙂 Patiti si voi asa? Va mai este din cand in cand dor de scoala? Dor de invatat ceva nou? Dor de senzatia aceea minunata cand acumulezi informatii noi si pretioase si te bucuri de ele? Eu una sper sa nu pierd niciodata dorul acesta.

Cartea este 50 lei pe site-ul editurii All, are 450 de pagini si este in format mare.

Dupa cum probabil va asteptati, cartea face parte din proiectul vALLuntar, iniţiat de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA astfel incat va rog frumos sa comentati. La 15 comentarii, mai plantam inca un copacel (acesta va fi al 4lea).

Print Friendly

Related posts:

24 Thoughts on “Povestea Tibetului. Convorbiri cu Dalai Lama

  1. Oh, si eu am problema asta, nu retin anii, sunt fara scapare 🙂 In schimb istoria imi place, atata timp cat nu-i musai sa retin date 😀

  2. Da, si mie imi place sa invat mereu ceva nou. Si am terminat scoala de ceva vreme 🙂
    Dar daca nu as invata mereu lucruri noi nu as fi eu insami 🙂
    Multumesc pentru recomandare!

  3. Nici mie nu mi-a placut istoria, tot din cauza datelor, numerelor si de cat de prost e predata, in loc sa fie o poveste, cu decizii, curente, opinii si discutii indelungi era predata ca o lista imensa de date si fapte anoste, fara sa intelegi legatura dintre ele. Cartea insa, desi as cauta probabil citate din ea nu cred ca este genul meu de carte, decat poate daca as avea foarte mult timp sa-i acord, ceea ce nu e inca cazul, avand in vedere ca cel mai des citesc cand sunt pe drum sau seara inainte de culcare, cand sunt destul de obosita.

  4. asa cum spuneai, cred ca ne schimbam in timp, parca si gusturile noastre sufera modificari. mie-mi placea istoria dar nu am excelat pentru ca nu am avut profesori buni pedagogi are sa-si faca treaba cu entuziasm si dedicatie. din acesta cauza, nici nu s-a pus problema sa contiunui cu studiul istoriei. totusi, imi plac cartile de fictiune istorica sau cele de memorii, biografii ale oamenilor celebri etc. cred ca mi-ar place “Povestea Tibetului…” , as afla lucruri noi si as mai acoperi din goluri. vad ca citesti mult, cum te descurci cu timpul?:)

    • Diana Borca on February 21, 2013 at 6:29 pm said:

      Am destul de mult timp pentru citit pentru ca nu am copii si nici la tv nu ma uit. Cred ca citesc si repede, mai ales fictiune – daca ma pasioneaza povestea o “inghit” pe nerasuflate. 🙂 Daca as reusi sa nu mai stau pe Facebook atat de mult, as avea si mai mult timp pentru citit. 😀

  5. Bianca Roxana Anitei on February 21, 2013 at 7:25 pm said:

    Nu credeam sa spun vreodata asta, dar da, mi-e dor sa invat tot felul de lucruri care pe atunci mi se pareau cumplite;)

  6. cred ca problema e in sistemul educational. tin minte ca nici mie nu mi-a placut istoria pana in clasa a 12 a cand am avut un prof super care nu dicta cu nemiluita ci statea si explica logic. la fel s-a intamplat lsi cu fizica sau chimia. a depins foarte mult de profesori. lasand asta la o parte, chiar daca inca mai sunt la master, imi place sa citesc si in timpul liber tot pe teme asemanatoare, in special pe relatii internationale. cartea asta e trecuta pe lista de ceva vreme si sper sa o citesc si eu cat de curand.

  7. Pana acum nu am citit o recenzie la o carte citita doar pe jumatate 🙂
    Cartile istorice nu sunt chiar genul meu, mai ales cele gen memorii si biografii, dar vad ca tu ai vorbit de bine de cartea asta, deci cred ca merita un pic de atentie 🙂

  8. Aveam vreo 25 de ani cand am inceput sa citesc despre Tibet, despre budism, despre aceasta religie, pentru care nu s-a varsat sange, nu s-au purtat razboaie. Aproape ca ma batea gandul sa incerc sa imi schimb viata… Dar nu au fost suficient de convingatori. :))
    Cred ca mi-ar placea sa citesc despre Dalai Lama, sa aprofundez ceea ce imi mai amintesc…

  9. N-am ce sa fac, prima imagine pe care o am in minte in legatura cu Tibetul este cea legata de “Sapte ani in Tibet” si atmosfera de acolo. Au o putere care ma fascineaza. Si sunt sigura ca Dalai Lama are cateva povesti de viata la care sa-ti stea sufletul mult dupa ce ai inchis cartea.

  10. Si eu am avut o problema cu istoria cat am fost in scoala si tot din cauza anilor. Dar uite ca acum sunt din ce in ce mai interesata de istorie si, culmea, a inceput sa-mi foarte mult! Ti-as recomanda romanele Philippei Gregory, care prezinta istoria sub forma de poveste si asa retii mai usor evenimentele, plus ca sunt usor de citit.

    • Diana Borca on February 23, 2013 at 9:18 pm said:

      Am citit deja foarte multe dintre romanele Philippei Gregory, este printre autoarele mele preferate. 🙂 Dar romanele ei nu sunt pra exacte din punct de vedere istoric deci n-as putea spune ca le citesc pentru a invata ceva, mai degraba pentru relaxare, de dragul povestii.

  11. citesc mult si incerc sa descopar in fiecare zi ceva nou….. din pacate mi se pare ca timpul trece prea repede si nu reusesc sa fac/descopar/citesc tot ceea ce imi doresc. multumesc pentru recomandare, o voi trece pe lista mea si sper cat mai curand sa o si rasfoiesc.

  12. Cred că insăşi cartea cere să fie citită mai lent, datorită valorii conţinutului său, aşa că e bine că o vei termina mai tarziu. Eu sunt fascinată de religii şi istorie, aşa că o să-mi cumpăr cartea. Îţi recomand “Despre fericire, viaţă şi multe altele” Dalai Lama.

  13. Ce norocoasa sunt, chiar cometariul cu numarul 15! Consider ca aceasta carte, chiar daca nu e fictiune, este o carte pentru suflet. Nu am citit-o, insa mi-ar placea. Avem nevoie si de carti care sa ne incurajeze spre meditatie, spre analiza profunda a vietii pe care o ducem.

  14. Pingback: vALLuntar – in plina desfasurare | Tara mea inventata

  15. Imi place sa invat ceva nou …e aproape un “must”…fie ca e geografie, istorie, matematica….orice si mai ales cand nu e ceva impus. Pamantul nostru este o carte imensa de povesti, ne trebuie doar “dascalita” aceea care sa ne indrume. O lume noua pentru mine, Tibetul. Mi-as dori sa citesc cartea.

  16. pauna oana on March 3, 2013 at 9:28 pm said:

    Imi place genul asta de carte si as citi-o daca as avea-o.Nu ma mai satur de Asia.

    • pauna oana on March 4, 2013 at 8:51 pm said:

      Nu am citit despre buddhism,dar am citit carti japoneze,poeme lirice japoneze si poezie chineza.Au un stil de a scrie cu o profumzine extraordinara.Scriu de parca ar veni de pe alta planeta,dintr-o lume mai buna.

  17. Tibet.
    Viata si mister.
    Am citit cartea ,,Sapte ani in Tibet” si am vazut filmul cu Brad Pitt. Cu toate acestea, astept informatiile noi din aceasta carte. Raspunsuri la intrebari demult uitate. Multumesc.

  18. Ehe, o intalnire cu am pus si eu pe lista cu lucruri de facut si vazut. Zic ca nu se stie niciodata 🙂

  19. Cred că este o carte impresionantă, avându-l ca „personaj” pe Dalai Lama. Aș citi-o cu mare drag.

  20. Atat de multe carti despre care aflu deabea acum de ele.
    Imi place recenzia ta.
    Interesanta cartea.

  21. Dalai Lama este o persoana care mi-a placut de cand eram micuta, deci m-ai facut curioasa de interviuri. Daca nu o cumpar, poate la biblioteca o voi gasi la un moment dat:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.