Sange regesc – Vanora Bennett

Stiti deja ca-mi plac romanele istorice, cu precadere cele care fac referire la istoria Angliei asa ca nu va fi o surpriza pentru nimeni faptul ca am ales sa citesc acest roman. Acum mult timp, cand ma uitam pentru prima oara pe site-ul editurii All, aceasta a fost printre primele carti care mi-au atras atentia. Il am in casa de aproape un an si totusi inca nu il citisem. Ma uitam mereu la el si ma gandeam ca nu are cum sa fie la fel de bun ca si romanele Philippei Gregory, ca voi fi dezamagita. Apoi, cu timpul, mi-am zis si ca este mult prea lung (are 600 de pagini) – uitasem cat de usor se citesc romanele istorice scrise bine.

 Romanul este construit in jurul povestii Catherinei de Valois, printesa a Frantei si sotia regelui Henric al Vlea. Catherine a trait intr-o epoca destul de tumultoasa atat pentru Franta cat si pentru Anglia. Razboiul dintre cele doua tari le afectase deja foarte mult. Imaginile din roman incearca sa exprime acest lucru, atat Londra cat si Parisul fiind descrise destul de trist. Parisul este chiar comparat cu cel dinainte de asediul englez – la inceputul romanului este un oras de vis, pe care Catherine il tine mine ca fiind cel mai frumos oras din lume. La sfarsit insa, cand il aduce pe fiul ei aici, acesta este dezamagit, neregasind in Paris nimic din povestile minunate ale mamei.

sange regesc

Fiica regelui Frantei (Carol Nebunul), Catherine se casatoreste cu regele care ii cotropise tara – Henric al Vlea, intr-o incercare de a impaca cele doua parti si pentru ea personal, de a scapa dintr-o familie cu probleme. Catherine viseaza la dragoste si se incanta cu gandul ca va fi regina Angliei dar, din nefericire, adevarul o loveste destul de tare si viata ei se amaraste parca din ce in ce mai mult. In acelasi an in care sotul ei va muri, ea da nastere celui care va fi Henric al VI-lea – rege al Angliei si Frantei in acelasi timp (desi doar cu numele). Isi concentreaza energia aspura cresterii acestui copil orfan de tata intr-o tara de (ceea ce ea numeste) barbari. Reuseste insa, printre picaturi, sa se indragosteasca de un vels, pe care il cunostea din copilarie dar este mult sub rangul ei. Povestea de dragoste a celor doi este una destul de nefericita initial pentru ca in acea perioada, sa fii vaduva era foarte dificil (chiar daca este mama printului mostenitor). Situatia politica precara din cele doua tari, nu ii usureaza cu nimic viata, trezindu-se adesea in conflict cu diverse personaje care vor sa profite de pozitia ei.
Am incercat tare mult sa-mi placa de Catherine. As fi vrut sa gasesc regina curajoasa despre care citisem dar nu a fost cazul. Vanora Bennet ii picteaza un portret care lasa mult loc de interpretari. Catherine este slaba si cam smiorcaita, nu are tupeul sa-si sustina punctul de vedere, se teme de toata lumea, este timorata si frustrata, nu reuseste sa invete decat foarte greu limba engleza si asta ii ingreuneaza viata si mai mult. Atitudinea ei este aproape mereu una delasatoare si din acest motiv nu prea mi-a fost draga. Nici macar nu am reusit sa-mi fie mila de ea…intrucat mi se parea mereu ca nu face nimic sa se ajute, isi plange doar de mila. In special in ceea ce-l priveste pe fiul ei, mi s-a parut ca nu s-a comportat cum m-as fi asteptat de la o regina si o mama (desi sustine, desigur, ca ar face totul pentru el). E adevarat si ca, dupa spusele povestii, a cam crescut de izbeliste si fara o imagine feminina care sa-i inspire calitatile de care are nevoie o regina. Oricum, si sursele istorice spun ca regele Henric al VI-lea (fiul ei) a fost un rege bland, fara foarte multa initiativa si inclinat catre emotivitate. Nu putem spune insa ca a fost numai vina ei avand in vedere ca oricum bunicul sau (regele Frantei de care ziceam mai sus) fusese nebun.
Cat despre povestea ei de dragoste cu Owain Tudor, aceasta este descrisa foarte romantic. Regina este cu adevarat indragostita de intendent si se comporta ca atare – nebunesc si cu neatentie. Desigur, e frumos sa fii iubita dupa ce atata timp ai fost ignorata si desconsiderata. As fi vrut insa ca aceasta regina (personajul din carte evident) sa fie mai puternica, sa isi ia singura apararea, sa nu astepte mereu de la altii sa o salveze. Pentru o regina din al carei sange s-a nascut un rege si mai tarziu dinastia Tudorilor, descrierea din romanul asta nu o prea flateaza.

In fine, nu va mai ametesc cu povestea. E faina, cititi-o daca va pasioneaza subiectul. Sunt cateva scene cu adevarat savuroase; mi-a placut in mod deosebit scena de la final cand mama Catherinei, batrana si bolnava, il infrunta pe unul din capitanii desemnati de cumnatul ei (care o ura) pentru a o supraveghea. Nu va spun mai multe, ca-i fain sa citesti fara sa stii detaliile. Din cate am citit eu, fictiunea tine destul de mine sirul intamplarilor reale. Este desigur romantata si cu multe detalii adaugate. Vanora Bennet scrie foarte bine, aproape la fel de bine si mi-a placut mult. De-abea astept sa-mi pice in mana si alte romane de-ale ei. Romanul de altfel este foarte “ecranizabil:, ar fi fain sa se faca si un film dupa el. Cartea este 40 de lei pe site-ul editurii.

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA asa ca poftiti de comentati ca sa mai plantam un pomisor. La cat de lung e romanul asta, ar trebui sa plantam vreo 10 ca sa ne rascumparam pacatele. :))

Hai sa va dau si o tema de discutie daca tot va pun sa comentati:

 Am ramas din nou uimita de faptul ca fetele atat de tinere erau maritate si se astepta de la ele nu numai sa toarne copii pe banda dar si sa se comporte ca niste adevarate doamne. La numa 16-17-18 ani ele aveau deja experienta de viata pe care in epoca noastra o au femeile de 30-35. Catherine chiar moare la 37 (parca) dand nastere unui alt copil. Alteori, pe la 25 de ani aveau deja peste 4 copii, cu cat mai multi cu atat mai bine. Cum sa fi fost viata lor chiar nu-mi pot imagina…imi amintesc de mine cat de prostanaca eram la 18 ani…habar n-aveam de nici unele. Iar printul, la 4 ani avea deja o armura si sabie facute pt el, la varsta de 7 ani era indepartat din casa mamei sale si crescut printre preceptori si companioni barbati. Micul Henric este incoronat rege pe la 9-10 ani si se asteapta de la el sa se comporte cu demnitatea si retinerea unui adult. Este o scena in care baiatul sare pe pat, in joaca iar una dintre femeile care il slujesc se uita la el cu ingrijorare si zice ca nu e normal sa se comporte asa la varsta lui ceea ce mi s-a parut teribil – sa te astepti de la un copil de 10 ani sa nu se mai joace, sa nu mai rada, sa nu se mai bucure de nimic.

Sa fie oare mai rau acum, cand sunte prea cocolosite, prea mult timp? Nu zic ca e bine sa ne maritam la 16 ani, departe de mine gandul; dar cu siguranta ar fi utila o atitudine mai deschisa fata de tinerii adulti, care sa le permita sa invete mai multe lucruri utile cu adevarat in viata, sa fie mai responsabili si mai atenti la ce se intampla in jurul lor. Adolescentii acum au tupeu si acces la infinit mai multa informatie (chiar si fata de mine care nu-s totusi chiar atat de batrana :P) si totusi, unii dintre ei nu ar fi in stare sa se descurce singuri, sa ia decizii importante, sa accepte consecinte.

Print Friendly

Related posts:

40 Thoughts on “Sange regesc – Vanora Bennett

  1. deci Catherine de Franta se casatoreste cu Henry V al Angliei, si da nastere lui Henry VI al Angliei, corect?
    interesant e ca tot ea e un fel de fondatoare a Tudorilor 🙂

    • Diana Borca on February 18, 2013 at 11:06 am said:

      Da,da! Din relatia ei cu velsul – Owain Tudor, al doilea sot – rezulta Edmund care se casatoreste cu Margaret Beaufort (despre care probabil ai mai citit) si fiul lor devine Henric al 7lea tatal stim noi cui. 😀

  2. Candva, copilele nu aveau alta treaba decat sa invete cum sa cocheteze la curtea regelui, cum sa cante si sa danseze, cum sa se aseze gratios pe tron (pentru ca de restul se ocupau altii). Stii, mie chiar mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuri… :))
    Cat despre carte, sunt convinsa ca merita sa fie citita. Am remarcat ca romanii (este o generalizare, nu dati cu pietre) cunosc mai multe detalii despre istoria Frantei, decat a Romaniei sau a altei tari.

    • Diana Borca on February 18, 2013 at 1:30 pm said:

      Asa este, eu recunosc. Istoria Angliei m-a fascinat dintotdeauna, spre deosebire de istoria Romaniei din care cu greu am reusit sa retin cate ceva.

  3. @vienela: pai e mai simplu sa stii istoria Frantei sau a Angliei, regii lor ( cu mici exceptii) se numeau fie Hwnric, fie Charles, fie Carol : si nu erau decat catre unul odata.
    La romani, pe langa faptul ca sunt cate unul in fiecare principat mai au si tot felul de nume ciudate, ca sa nu mai vorbim de domniile fanariote, unde in Tara Romaneasca si Moldova se schimba domnitorii ca sosetele.

  4. Foarte frumoasa recenzia, Diana! Am pus si eu cartea in wishlist 😛
    Ma bucur cand citesc despre alte carti bune in care gasim informatii despre istoria Angliei, nu doar in cele scrise de Philippa Gregory.
    Abia astept si recenziile viitoare! :-*

  5. @vienela: ti-ar fi placut sa traiesti la curte, fiind printesa sau nobilime, ca altfel…

    Familia regala avea nevoie de multi copii – in primul rand, ca sa asigure un mostenitor, fiindca nu toti ajungeau la maturitate, iar in al doilea rand, pentru a putea crea aliante matrimoniale cu puternicii zilei.

  6. cu alte cuvinte o femeie in zilele alea era scalva domestica si/sau birthgiving machine

  7. Foarte frumoasa recenzia ta, Diana 🙂
    Cred ca mi-ar placea sa citesc cartea dar nu mi-as dori sa traiesc in acele vremuri. 🙂
    Cat despre tinerii din ziua de azi, da ar trebui crescuti in asa fel incat sa fie un pic mai resposabili dar fara insa a li se fura copilaria.
    Multe lucruri se pot invata prin joc nefiind nevoie sa ai o viata dura pentru a deveni mai responsabil.

  8. Bianca Roxana Anitei on February 18, 2013 at 6:48 pm said:

    OOO, cartea asta chiar imi place. O sa fac rost de ea cat mai curand!Neaparat!

  9. m-am tot gandit si razgandit daca sa imi comand cartea asta…cred ca o sa fac prima data un test cu Philippa Gregory sa vad daca imi plac romanele de acest gen si mai vad dupa:) eu una zic ca si pruncii din ziua de azi sunt tare avansati..la ce discutii aud in troleu raman afis:))

  10. Lumea s-a schimbat foate mult, chiar daca nu pare atat de evident, dar pe vremea aceea speranta medie de viata era in jur de 45-50 de ani, considerand ca cea din ziua noastra a ajuns pe la 70-80, intelegi de ce oamenii se maturizau mai repede. Adica varsta de 15-16 anisori e mai degraba echivalenta cu cea de 25-30 de ani “moderni”.
    N-am citit inca nimic de Vanora Bennett, sunt chiar curioasa cum scrie.

  11. Suna foarte interesanta recenzia ta. Am si pus cartea in wishlist. 🙂
    Cat despre viata din acele timpuri, cu toate greutatile si lipsurile ei, pentru mine pare a fi una de vis. O viata mai simpla, mai aproape de natura si de ceea ce inseamna a fi om. Si cu toate ca aveau acces la putina informatie, stiau sa o pretuiasca. Azi degeaba avem acces la biblioteci intregi si internet ce abunda de informatie daca nu stim sa o pretuim. Asa e cand ai prea multe si ti se ofera pe tava. Nu cred ca ar strica nici putina educatie in scoala (nu ma refer la ora de dirigentie care niciodata nu a fost ceea ce ar fi trebuit sa fie), pe langa toate materiile care multe dintre ele nu te ajuta la nimic. Dar pana la urma educatia porneste de acasa…

  12. Pingback: Întrebarea zilei: câţi pomişori pot planta 240 de bloggeri? | In jurul Kadiei

  13. Imi place ca ai inserat in recenzie si cateva date istorice, binevenite de altfel, căci trebuie sa recunosc, nu stiu mare lucru despre acea perioada din istoria Angliei. Si eu sunt de parere ca tinerii din ziua de azi ar trebui sa fie mai responsbili, desi cred ca multi dintre ei stiu sa se descurce singuri foarte bine (evident, depinde mult de ce intelege fiecare prin “a te descurca”…).

  14. Foarte ampla recenzia ta si foarte bine scrisa!
    Nu cred ca vremurile noastre ar mai accepta o fata tanara fara nici un alt scop in viata decat acela de a “turna” copii si de a face mancare. In ziua de azi tinerii sunt foarte siguri pe ei, ba chiar prea siguri, asta dandu-le impresia gresita ca cel mai bine este sa fii singur, sa nu ai batai de cap, sa te distrezi cat mai mult si sa nu iti complici viata cu un partener pe termen lung.
    Vad cu mahnire cum in ultima vreme casniciile se produc mai mult intre oameni trecuti de 30 de ani si mai vad ca viata casniciilor este tot mai scurta.
    Toate au un rost pe lumea asta si un timp al lor. E pacat ca nu tinem cont de asta.

  15. Foarte faina recenzia.Mi-ar placea sa citesc cartea. Adolescentii sunt cu tupeu dar nu judeca…si foarte multe fete au de suferit din aceasta cauza.

  16. Mie cu siguranta nu mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuri in care opinia ta personala era mai mult sau mai putin egala cu zero. Ca sa nu mai vorbesc de conditiile de trai, eu fara apa curenta si toaleta supravietuiesc doua-maxim trei zile, dar o viata intreaga, nu :-))) Au dreptate cei care au comentat mai sus, ca varsta lor de 14-15 e echivalentul la 24-25 din ziua de azi, pentru ca tinerii erau responsabilizati devreme. Acum incercam sa le protejam cat mai mult copilaria pentru ca stim ca ii asteapta o viata de responsabilitati si obligatii si nu stiu daca le facem un bine neaparat.

  17. Mi-a placut foarte mult recenzia ta! Si mie imi plac mult cartile/filmele cu tenta istorica.
    Cred ca totusi era o exagerare chestia cu maritatul foarte devreme si turnatul rapid de cat mai multi copii. Dar asta cred ca se datora si lipsei de cultura (nu ma refer la upper class ci la medie) si de mijloace contraceptive, probabil multe se trezeau gravide fara sa fi vrut asta…

  18. Nu trebuie sa uitam faptul ca in acele vremeuri speranta de viata era cu mult mai scazuta ca in zilele noastre. Este oarecum logic sa te apuci sa faci copii de la 15-16 ani cand nu esti sigur ca apuci 35. In ziua de azi unele femei la 35 de ani abia incep sa se gandeasca la copii.
    Personal nu imi doresc sa fi trait atunci cand femeia nu era nici mai mult nici mai putin decat un scalv cu acte si, vezi doamne, statut.

  19. sunt de acord cu Ina SANDU, voiam si eu sa subliniez asta.

  20. O recenzie foarte bună. Îmi place că ai povestit în mare despre carte, despre personaje, despre acțiune. De obicei nu îmi prea plac cărțile istorice, dar sunt unele interesante care prezintă viața unor regi/regine, viața unui om în afara titlului pe care îl poartă.

  21. Pe mine m-ai convins sa citesc cartea, Diana! Chiar daca mie imi plac mai mult cartile care abordeaza istoria Frantei, cu siguranta o voi citi si pe aceasta.
    Te astept in vizita si pe la mine, sa vezi ce carte am ales.

  22. Diana Borca on February 20, 2013 at 9:40 pm said:

    Multumesc tuturor pentru comentarii si pentru vorbele frumoase! Iertati-ma daca nu raspund fiecaruia in parte dar sa stiti ca apreciez si citesc cu drag fiecare comentariu! 🙂

  23. Am cartea de ceva timp dar n-am apucat sa o citesc. Acum cu recenzia ta parca e mai interesanta. 🙂
    Felicitari ptr implicarea in campanie. Eu am avut o luna extrem de ocupata, n-am apucat sa citesc mai deloc. Am ramas in urma rau de tot cu cititul. 2 carti citite in 2 luni…

  24. Nu am acordat pana acum mare atentie romanelor istorice dar datorita recenziilor citite in ultimul timp, mai ales ale unor carti scrise de Philippa Gregory, cred ca o sa reconsider acest gen literar.
    Deci inca o carte pentru wishlist-ul de pe goodreads 😀

  25. Eu trebuie sa recunosc ca stau foarte prost cu cunostintele de istorie, dar poate asa macar s-ar prinde ceva de mine.

  26. O carte cu multe intrigi si povesti intre personaje. Chiar daca nu imi place istoria foarte mult, as citi Sange Regesc. In legatura cu tema propusa de tine, eu apreciez fetele care stiu sa se descurce de la varste fragede, insa nu incurajez maturizarea inainte de vreme.

  27. Ce fain! Imi plac povestile din vremurile stravechi, mai ales cele regesti…le si vad pe domnite imbracate in catifea si dantele…cred ca m-as pune si sa cos un costum, nu doar sa citesc cartea.

  28. Pingback: Oracolul – Valerio Massimo Manfredi (vAlluntar) | Cartile din viata mea

  29. Imi place cum scrie Vanora Bennett. Eu citesc acum “Regina Matasurilor” si este destul de interesanta.

  30. pauna oana on March 4, 2013 at 8:42 pm said:

    Nu am citit nicio carte cu subiect istoric pana acum in afara de Lapusneanul,care mi-a placut enorm,dar imi place subiectul cartii asteia.deja mi-a trecut prin fata ochilor tot filmul.E crud ce li se intampla acestor femei.imi pare bine ca am evoluat,ca suntem considerate niste fiinte mai bune decat turnatoare de copii si apoi doici pentru ei.Femeile au suflet si inteligenta si trebuie tratate cu respect si lasate sa ia propriile decizii privind viata lor.

  31. Istorie romantata. Iubire. In sfarsit pe sufletul meu. Multumesc !

  32. Eram sigura ca am comentat aici 🙂
    Imi plac romanele cu ceva istorie, parca sunt mai … ‘reale’ si cumva mai umane, mai apropiate.
    Multumesc pentru recomandari, am adaugat pe Vanora si pe Philippa la autori de cautat, asta pe langa Ken Follett pe care mi l-a pus pe lista un serial – World Without End – e acolo si Catherine, dar in rolul reginei-mama, manipulatoare si un pic rea, cu ceva mai multa coloana vertebrala decat personajul descris de tine. Din cate imi dau seama din recenzia ta, ‘sange regesc’ – blue blood – e folosit aici usor ironic pentru a arata cat de slabi si … ‘diluati’ puteau fi cei pusi in fruntea tarii si ‘respectati’ ca fiind superiori muritorilor de rand cu sangele lor comun si rosu.
    Multumesc pentru recomandare, trecut roman si autor pe lista (luuunga lista asta a mea, timp de-ar fi 🙂
    Plantare placuta si lecturi interesante in continuare!

  33. Istorie, Anglia, problema femeii în perioada aceea, oh my, must-read.

  34. Roxana I on March 23, 2013 at 12:53 pm said:

    Am vazut cartea asta la biblioteca si nu stiam daca sa o imprumut sau nu, insa dupa ce am citit recenzia ta, m-am hotarat sa o iau. Sper sa fie o lectura placuta 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.