Salman Rushdie – Versetele satanice

Titlu original: The Satanic Verses (1988)

Traducere in limba romana: impecabila la Polirom de Dana Craciun

De cumparat in limba romana: 30 lei

De cumparat in limba engleza: 11 euro

De cumparat pentru Kindle: 12 dolari

Cu mari eforturi am reusit sa termin acest roman in aproximativ o saptamana, dar o saptamana de zile libere caci daca as fi avut de munca nu stiu daca o dovedeam. Este cu adevarat un roman solicitant, sau cel putin asa a fost pentru mine. Nici nu stiu de unde sa incep sa vorbesc despre el avand in vedere faptul ca oricum nu pot spune ca i-am inteles toate secretele. Unul dintre personajele din roman sufera de schizofrenie si la un moment dat am avut impresia ca insusi romanul sufera de aceasta boala. Asta este impresia generala pe care mi-a lasat-o si nu cred ca voi gasi cuvinte sa o descriu mai bine de atat.

Citind Joseph Anton am ramas oarecum cu impersia ca toate controversele starnite in jurul acestui roman sunt oarecum nejustificate. Si totusi, acum realizez ca un astfel de roman nu ar fi putut avea decat doua variante de destin: sa nu fie absolut deloc bagat in seama, neinteles si evitat sau sa starneasca furtuna pe care o stim deja. Am ajuns la concluzia ca Salman Rushdie nu este o victima. Romanul este conceput ca sa instige, sa impresioneze, sa atraga atentia. Un fel de, go big or go home, daca vreti.

Cu greu am reusit sa intru in atmosfera cartii, sa imi doresc sa o citesc mai departe, sa vreau sa stiu mai multe despre personaje. Povestea se schimba atat de des incat in prima jumatate a romanului pare sa domneasca un haos prin care cititorul inoata cu mare greutate. Am fost ferm convinsa la inceput ca voi face parte dintre cititorii care nu au inteles si nici nu vad ce ar putea intelege din acest roman. Si totusi, la un momen dat aceste sentimente s-au schimbat, pe masura ce povestile din carte se impletesc si incep sa aiba sens. Si poate, cel mai atragator pentru mine, a fost faptul ca am descoperit ironia si cinismul din spatele povestilor din roman, am descoperit o satira complexa a societatilor ghidate orbeste de religie, a bigotismului si prejudecatilor rasiale. Am inteles asadar de ce, pentru unii credinciosi musulmani, romanul este intolerabil si de neiertat.

Prin facultate am avut o prima tentativa de a citit acest roman, atunci in limba engleza. Stapanesc limba engleza foarte bine si sunt mereu adepta lecturii cartilor in limba lor originala (acolo unde cunostintele mi-o permit) dar in acest roman m-am impotmolit. Si pana de curand am crezut ca-i de vina povestea in sine dar am realizat acum ca e vorba de limbaj. Rushdie insusi recunoaste ca i se pare interesant sa ofere un roman (si ulterior mai multe) al carui limbaj sa fie pe alocuri de neinteles. Autorul se foloseste din plin de expersii, cuvinte si mai ales aluzii de neinteles pentru o parte dintre cititorii sai. Nu suntem cu totii englezi, de origine indiana si in posesia unor cunostinte despre islamism si obiceiuri musulmane. Rushdie sustine ca acesta este farmecul romanului sau si ca cititorii sai vor fi fascinati de elementele necunoscute asa cum copiilor le plac povestile in care unele cuvinte le sunt lor de neinteles. Nu pot spune ca sunt complet de acord cu acest lucru. Am revenit la roman, de data aceasta in limba romana, si pot spune ca m-am chinuit adesea sa-l continui. Unele pagini sunt atat de greu de depasit incat m-am simtit de parca as fi facut un real efort fizic. Si pe langa asta, e foarte frustrant sa nu intelegi aluziile si trimiterile autorului. Citind acest roman, am citit mult si pe langa el, pentru ca unele informatii pe care nu le aveam, ma impiedicau parca sa merg mai departe.

Sunt multe lucruri care merita retinuite din acest roman, iata cateva:

  • Uneori ne luam atat de tare in serios minciunile incat nu mai stim cine suntem cu adevarat. Sunt doi profeti in roman, un barbat si o femeie, ambii reprezentant simbolici ai unei religii, ambii ajungand sa detina mai multa putere decat pot controla. Natura umana nu pare insa sa se impleteasca prea bine cu puterea excesiva (istoria ne-o dovedeste iar si iar) si oameni par orbi si prosti in fata lucrurilor pe care nu le inteleg si de care se tem. Catre sfarsit, unul dintre profetii de care ziceam, mai precis una – Ayesaha – conduce un sat intreg intr-un pelerinaj religios catre Mecca. Oamenii o urmeza fara prea multe impotriviri, pe jos, cu catel si purcel, unii mor pe drum, putini au dubii si majoritatea sunt convinsi ca apele Marii Arabiei se vor deschide pentru ca ei sa treaca. Cand dispar cu totii intre valuri, considera in fanatismul lor ca apele chiar s-au deschis desi e evident ca au murit cu totii. Culmea este ca, pana si unii dintre cei ramasi pe mal sunt convinsi ca au pierdut ocazia de a fi salvati si binecuvantati de dumnezeu. Religia e o arma puternica…asa plina de iluzii cum e ea.
  • Prejudecatile altora impotriva noastra ne sunt atat de adanc inradacinate in suflet incat prea putini oameni reusesc sa depaseasca frustrarea si sa aprecieze faptul ca sunt diferiti. Intr-o realitate de cosmar, unul dintre personaje se transforma intr-un tap hidos – un simbol de fapt pentru marginalizarea pe care a resimtit-o toata viata si imposibilitatea de a se integra intr-o societate diferita de cea in care s-a nascut.
  • Foarte induiosator a fost episodul in care Saladin Chamcha se regaseste pe sine numai cand este pus in fata pierderii inevitabile a trecutului – moartea tatalui sau. Si in realitate se intampla acest lucru mult prea des – nu apreciem ce am avut decat dupa ce l-am pierdut.

Si totusi, in ciuda incapacitatii mele de a face un rezumat decent acestui roman, trebuie sa recunosc ca m-a uimit si impresionat, mi-a placut si displacut in egala masura. Nu cred sa fi citit vreodata ceva atat de complex, care dezbate atat de multe teme delicate atat de sincer si fara inhibitii. Ma bucur ca am reusit sa o citesc pana la capat si sper ca intr-o zi, cand voi putea sa o recitesc, sa fiu in stare sa si scriu despre ea.

Print Friendly

Related posts:

2 Thoughts on “Salman Rushdie – Versetele satanice

  1. si la mine a ramas neterminata si sper sa o parcurg pana la capat…same feeling…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.