Durerea naste lucruri extraordinare

Cand am inchis sambata noaptea memoriile lui Simone de Beauvoir am cugetat eu ce-am cugetat si pentru ca imi zburau gandurile in toate partile posibile mai putin catre somn am deschis televizorul sa mai omor niste neuroni ca poate-mi venea inapoi sus-numitul somn. Si am nimerit direct in Frida – the movie, un film pe care l-am mai vazut de cel putin doua ori si care mi se lipeste de suflet de fiecare data. Voi stiti deja ca eu nu prea vizionez filme caci le gasesc destul de plicisitoare in general dar sunt vreo cateva (unele mai rasarite altele de-a dreptul stupide) care ma tin cu beculetul aprins de-a lungul celor 120 de minute (or so) de magie cinematografica. Si Frida este unul din acele filme. Prima oara cand l-am vazut si am descoperit-o pe Frida Khalo am ramas intru totul si definitiv fascinata de ea ca personaj, de filozofia vietii ei si per total de gandul ca durerea naste lucruri extraordinare. De fiecare data cand am vazut filmul, m-au rascolit aceleasi sentimente si aceeasi inspiratie fericita, over and over again.

Dar parca niciodata pana acum nu am reusit sa ii apreciez si opera. Nu stiu daca o fi ca acum sunt ceva mai rasarita si consider ca nu tot Frumosul rasare musai din frumusete sau daca am privit reproduceri dupa tablourile ei intratat incat mi s-au lipit de retina si-s ca si ale mele si doar despre lucrurile tale (ca despre copii) nu poti spune ca-s urate. Cert este ca duminica dis de dimineata, dupa o noapte scurta cu vise bizare m-am infiintat la prima ora la targul de carti de pe Faleza, m-am asezat pe-o bancuta cu ochii la mare si consortul alaturi si am asteptat sa se deschida cortul in care salasluieste temporar o librarie estivala unde vazusem cu o saptamana in urma un album ieftin cu reproduceri dupa tablourile Fridei.

Si am devorat micile povesti de sub poze toata ziua de duminica si un pic din cea de luni si m-am scaldat in culorile calde ale Fridei in fiecare zi din aceasta saptamana grea a carei fiecare zi a fost punctata de ganduri la obsesia ei pentru moarte si durere si la cum durerea naste lucruri extraordinare!

Dar albumul meu este minuscul si acum imi doresc unul mai mare, ca sa ma holbez in pace la durerile Fridei si sa ma simt mica, mica si neinsemnata dar norocoasa ca simt.

Print Friendly

Related posts:

8 Thoughts on “Durerea naste lucruri extraordinare

  1. Frida este intotdeauna pe lista mea de filme despre pictori pe care le recomand studentilor mei in cursurile de arta – alaturi de Modigliani, Girl with a pearl earring si Surviving Picasso. Le-ai vazut pe vreunul din ele?

    • Diana Borca on July 20, 2012 at 8:17 am said:

      Am vazut Girl with a pearl earing si mi-a placut. Am sa le caut si pe celelalte, multumesc de recomandare! 🙂 Daca mai ai, mai zi! Imi plac filmele despre vietile artistilor mai ales cele care sunt aproape documentare.

  2. Orice creatie culturala se naste dintr-o lipsa, dramă, durere. Cele care nu se nasc asa n-am nicio valoare. Cu alte cuvinte, am vazut si eu filmul şi m-am cutremurat. N-am insa pretentia ca am inteles-o. Il voi revedea cu siguranta. La fel si pe cele recomandate de Margot.

    • Diana Borca on July 20, 2012 at 10:27 am said:

      Da, si eu sunt de aceasta parere chiar si in ce priveste cartile desi nu este neaparat o regula.
      Nu as pretinde nici eu ca am inteles-o complet, cred ca nici nu prea ai cum sa intelegi o astfel de opera fara sa cunosti omul personal dar fata de anii trecuti, parca am alta deschidere pentru munca ei si parca pricep mai bine decat atunci. 🙂

  3. Pingback: cand se decide o trilogie? « In jurul Kadiei

  4. Pingback: cand se decide o trilogie? | In jurul Kadiei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.