Minciuni pe canapea – Irvin D. Yalom

Titlu original: Lying on the couch (fain jocul de cuvinte, nu?)

Tradusa in limba romana: la editura Humanitas

De cumparat in limba romana: aici la 39 lei

De cumparat in limba engleza:  aici la 11.29 euro (desi e mai scumpa, as recomanda-o in limba originala pentru ca traducerea e putin fortata pe alocuri)

Parerea mea: 4 stelute din 5

Avand in gand prima si singura carte citita de acest autor (Plansul lui Nietzsche), am cumparat-o si pe aceasta fara nici un fel de documentare in prealabil. Am fost sigura ca o sa-mi placa macar stilul daca nu chiar si povestea.  Irvin D. Yalom este considerat un maestru al psihoterapiei in Statele Unite dar la noi e destul de putin cunoscut (cum este de altfel si psihoterapia). Romanele sale (cele pe care le-am citit eu) sunt o impletitura frumoasa de cunostinte pshioterapeutice si fictiune, simplu de citit chiar si de catre cititorii neinitiati in studiul acestui domeniu. Este insa necesar un interes (macar marunt) pentru psihoterapie pentru ca sunt destule referinte in roman la tehnici si probleme de psihoterapie. Ca si in celalalt roman al lui Yalom, si acuma ma avut impresia ca autorul vrea sa ma invete ceva prin aceasta poveste si poate ca intentia lui a si fost aceasta -sa aduca in vederea publicului unele lucruri despre psihoterapie care fie nu sunt stiute, fie sunt percepute gresit.

In Minciuni pe canapea se concentreaza mai ales pe ceea ce am inteles ca este una din temele principale ale lucrarilor lui – gradul de implicare al psihanalistului in terapia pacientului – cat de mult este permis sau necesar sa se dezvaluie pe sine pentru a-l ajuta pe pacient; unde este limita si cat de important este ca aceasta sa fie respectata. E un subiect destul de interesant pentru mine. Ma intereseaza psihoterapia desi nu am avut ocazia pana acum sa o experimentez pe mine iar aceste exemple de psihoterapie mi se par foarte atragatoare mai ales in conditiile in care nu prea sunt de acord cu ideile lui Yalom in aceasta privinta – nu cred ca psihanalistul trebuie sa se dezvaluie deloc intr-o terapie. Cred ca informatiile personale despre acesta nu-i ajuta cu nimic pacientului, ba chiar il pot influenta negativ (asa cum mi se pare ca se intampla si in roman cu personajele).

Personajele in roman sunt doi psihanalisti si pacientii acestora. Unul dintre ei, Ernest Lash, este cel care exploreaza acest concept al lui Yalom, se implica mai mult in terapia pacientei sale, dezvaluindu-i detalii despre el insusi. Celalalt psihanalist, dr Marshal este un personaj mult mai interesant, din punctul meu de vedere. Este arogant si avid dupa bani si recunoastere, trasaturi care il impiedica sa-si exerseze profesia in mod corespunzator. Din cauza acestor lucruri, intr-o intr-o serie de incurcaturi destul de amuzante care il fac sa-si dezvaluie personalitatea si caracterul. Pe partea cealalta, dr Lash este descris clar de la inceput dar pe mine m-a cam plictisit, mi s-a parut cam smiorcait si la fel de arogant dar intr-o maniera mai ipocrita, ceea ce mie mi se pare mai rau. Si pacientii celor doi sunt foarte interesanti dar nu mai intru in detalii aici. Cartea merita citita desi am gasit cateva greseli de traducere si/sau tiparire. Este una dintre cartile la care te opresti din cand in cand, rumegi si aplici totul la propria persoana. Mi-a placut.

Am gasit aici si o lista de subiecte pe care le veti intalni in roman. Mi s-a parut foarte interesanta asa ca v-o reproduc:

Terapeutul ca tămăduitor rănit
– Psihoterapia, artă sau ştiinţă;
– Relaţiile sexuale dintre pacienţi şi terapeuţi, cu trimiteri la cazurile celebre din istorie;
– Cat de inovativ poate fi un terapeut? In ce măsură îşi poate permite să ignore ceea ce s-a făcut/scris înaintea lui?
– Conflictul dintre adepţii psihoterapiilor de scurtă durată, susţinuţi de asigurările de sănătate (din SUA), şi cei ai terapiilor de lungă durată;
– Anxietatea in fata mortii, lipsa unui sens evident al vietii – teme fundamentale ale psihoterapiei existentiale despre care Yalom a scris si un tratat;
– Cadru, limite, transfer, plata sedintelor neonorate de pacienti, relatii duale intre terapeut si pacienti;

Daca ati citit Yalom si va place, va recomand sa va mai plimbati putin pe acel blog care ii este dedicat. Postarile sunt vechi dar interesante.

Print Friendly

Related posts:

5 Thoughts on “Minciuni pe canapea – Irvin D. Yalom

  1. Ioana on June 5, 2012 at 11:09 am said:

    m-am bucurat foarte mult cand am vazut ca ai citit “lying on the couch”… a ramas una din cartile cele mai interesante pe care le-am citit (si ma refer la subiect, povestea in sine). Acum, dupa ce am citit recenzia ta, imi dau seama ca am uitat atat de multe lucruri, am citit cartea acum 4 ani, dar ce imi aduc foarte bine aminte este faptul ca mi-a placut faptul ca cei doi psihoterapeuti au fost portretizati atat de real, de uman…
    mai am in lista TBR “plansul lui Nietzche” si astept “love’s executioner”, deabia astept sa le citesc…

    • Diana Borca on June 6, 2012 at 3:54 pm said:

      Eu nu prea am termen de comparatie, nu am intalnit niciodata dun psihoterapeut asa ca nu as putea spune cat de reale sunt caracterele celor doi. Totusi, pe langa asta, sunt evident doar oameni si intradevar framantarile lor sunt expuse atat de bine incat esti convins mereu ca sunt personaje real.
      Mi-a placut mult mai mult Plansul lui Nietzsche…chiar imi doresc sa o recitesc dar cred ca am imprumutat-o cuiva si n-a mai venit inapoi pt ca nu o mai gasesc.

  2. Pingback: Leapsa cu carti « In jurul Kadiei

  3. Pingback: Cartile din 2012 | Cartile din viata mea

  4. Pingback: Privind soarele in fata – Irvin Yalom » Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.