Omul cu carti si depresia

Probabil vi se pare ca citesc numai fictiune dar de fapt nu este deloc asa…am mereu la rand o gramada de chestii interesante de citit doar ca din nu stiu ce motive imi ia mai mult sa citesc astfel de carti. E adevarat ca intotdeauna mai citesc si ceva fictiune pe langa si celelalte raman pe locul doi, trei sau chiar la coada de tot. 🙂 De exemplu, am acum la rand Stephen Hawking – Scurta istorie a timpului si Richard Dawkings – Gena egoista. Nu stiu de ce dar nu prea reusesc sa citesc pe Kindle carti de genul acesta, trebuie musai sa le tin in mana, sa le rasfoiesc, sa pot sa dau in apoi si inainte in functie de ce citesc si ce vreau sa retin. Iar cum pe acestea doua nu le am decat pe Kindle… cam trag chiulul la citit.

Luna asta am reusit insa sa termin doua non-fictiuni mai usurele – una pe Kindle si una pe hartie, ambele luate din curiozitate.

Depresia. Evadare din infern de Sorin Ene am gasit-o intamplator si am cumparat-o fara sa caut prea multe informatii despre ea. Mi-am dorit sa citesc ceva despre acest subiect, m-ar fi interesat niste detalii tehnice daca pot sa le spun asa. Am mai citit pe internet diverse despre depresie dar as fi vrut ceva scris de cineva din domeniu, speram chiar si la ceva usor romantat dar interesant si captivant. Cartea aceasta insa nu mi-a placut deloc desi nu m-am putut abtine si am citit-o repede, poate ca in mai putin de 2 ore. Autorul creeaza o metafora – transforma Depresia intr-o tara fictiva cu diverse regiuni (in functie de tipurile de depresie) in care poposesc oamenii afectati de aceasta problema. Desi la inceput analogia mi s-a parut potrivita si mi-a placut, ulterior a inceput sa ma enerveze faptul ca era mentionata in mod constant. La inceputul fiecarui capitol se vorbea despre tara depresiei si regiunile ei ceea ce mie mi s-a parut exagerat – faptul ca autorul insista atat de mult cu aceasta analogie m-a facut sa ma gandesc la lectiile predate inutil unor copii prea mici sa priceapa. Inteleg ca s-a vrut o apropiere de limbajul omului obisnuit, ca s-a incercat o descriere cat mai usor de inteles pentru un om fara pregatire medicala dar cred ca s-a mers totusi prea departe, s-a simplificat prea mult.

Mi-a placut insa ca au fost prezentate cazuri concrete care ilustrau clar tipurile de depresie si felul in care se pot identifica acestea(desi prezentate e mult spus, fiind doar reproduse discutiile cu pacientii respectivi). Am fost uimita sa aflu ca marea majoritate a cazurilor de depresie necesita internare. Totusi, pentru mine aceasta carte a fost o dezamagire pentru ca eu chiar mi-as fi dorit sa invat ceva corect si real din ea. Poate cineva care nu a mai citit nimic despre acest subiect o va aprecia mai mult pentru simplitatea ei dar pentru mine nu a fost deloc ceea ce cautam.

Eu am cumparat cartea de la Libris cu 19 lei.

A doua carte de care vroiam sa va povestesc astazi este The Man Who Loved Books Too Much: The True Story of a Thief, a Detective, and a World of Literary Obsession de Allison Hoover Bartlett. Este o carte care nu este tradusa in limba romana si are ca subiect principal piata de carte veche si valoroasa sau mai precis, unul dintre hotii de carte. Acesta este insa un personaj inedit prin faptul ca nu fura de dragul banilor ci de dragul cartilor. Este chiar amuzant sa te regasesti intr-un personaj negativ care face toate lucrurile pe care tie ti-ar fi imposibil sa le faci. John Charles Gilkey este un personaj cum nu s-a mai vazut intre hoti. El considera ca i se cuvine sa detina cat mai multe carti (si in editii cat mai valoroase) asa ca, neavand bani sa le cumpere, le fura inseland o gramada de anticari. Merge si la inchisoare de cateva ori dar asta nu pare sa-i impiedice obsesia, Gilkey continua sa faca rost de toate cartile la care pofteste.

Povestea este scrisa de o jurnalista care intra din intamplare in aceasta lume a colectionarilor de carti rare si care reuseste chiar sa inteleaga dragostea pentru aceste carti si chiar se molipseste de ea. Autoarea ii cunoaste atatpe Gilkey cat si pe Sanders, un anticar hotarat sa-l aduca pe Gilkey in fata justitiei. Ea se gaseste, aproape pe nesimtite, in mijlocul celor doi – amandoi pasionati de carti in acelasi fel dar fiecare manifestandu-se diferit. Bartlett ne povesteste despre istoria cartilor rare, ne da multe detalii referitor la diverse volume de valoare, la felul in care sunt pastrate el si uneori falsificate si ne introduce astfel intr-o lume fascinanta a iubitorilor de carti.

Cartea este 9.70 euro pe Bookdepository si 12 dolari editia pentru Kindle (eu am prins o reducere).

Eu una nu-s asa pasionata de autografe, editii princeps sau alte lucruri care tin de colectionarea de carti. Imi plac cartile pentru povestea pe care o spun si de-asta le colectionez, nu pentru ca ar fi valoroase. Exista o singura carte pe care as cumpara-o daca as gasi o prima editie si semnata de autor – Alice in Tara Minunilor – pentru ca este cartea mea de suflet, dar in afara de aceasta, nu prea ma intereseaza ce editie citesc dintr-o carte. Totusi, cred ca stiu intr-o mica masura ce inseamna sa tii la cartile tale…eu insami am fost putin obsedata de pastrarea lor la inceputul pasiunii mele pentru citit cand ma durea de fiecare data cand imprumutam o carte si stateam cu sufletul la gura pana o primeam inapoi. M-am mai schimbat intre timp si desi tot simt o strangere de inimi atunci cand imprumut carti dragi, nu mai sunt atat de infocata in pastrarea lor. 🙂

Stiu ca sun cititori care sunt de parere ca o carte trebuie sa circule, pentru a beneficia cat mai multa lume de ea dar eu tot pastrez cu drag unele volume si nu as vrea sa ma despart de ele. Voi ce credeti despre asta? Cum stati cu obsesia pentru carti? 🙂

Print Friendly

Related posts:

One Thought on “Omul cu carti si depresia

  1. Pingback: Carti, ce altceva?! :) | Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.