Haruki Murakami – 1Q84

Titlu original: 1Q84

Tradusa in limba romana: la editura Polirom de Iuliana Oprina si Florin Oprina

De cumparat in limba romana: aici la 29.95 lei, sunt 3 volume in total deci pretul ar fi 90 lei.

De cumparat in limba engleza:  aici la 18.01 euro toate cele 3 volume

De cumparat in format audio: aici la 19.63 euro

De cumparat pentru Kindle: aici la 14.99 dolari

Parerea mea: 5 stelute din 5(minunata)

Varianta mea: audiobook

Romanul acesta m-a fascinat de la primele cuvinte. Dupa o experienta neplacuta cu un roman foarte slab, trecerea la acesta a fost ca o gura de aer proaspat. M-am trezit ca nu ma pot dezlipi de carte si am citit-o pe nerasuflate desi are peste 900 de pagini sau mai precis am ascultat-o fara incetare zile intregi. Nu ma puteam desparti de ea – am gatit, am spalat, am facut curatenie, am mers la si de la servici mereu cu castile in urechi ascultand cartea aceasta. Mi-a luat 2 luni sa o termina dar parca nu a fost de ajuns, as fi vrut sa se continue la nesfarsit. 946 de pagini, cea mai lunga carte pe care am citit-o de la Shantaram incoace si nici macar nu s-a simtit.

Alegerea persoanelor care au citit cartea pentru audiobook a fost foarte inspirata. Cei 3 citesc cu o intonatie impecabila care te fac sa uiti ca asculti o carte si pur si simplu te transpun in poveste de parca ai fi tu singur cu textul, fara alti mijlocitori. Murakami ne ofera inca o data o lectura senzoriala parca, o poveste pe care am absorbit-o cu toate simturile si care nu am dubii ca va fi cea mai buna carte a anului pentru mine (desi anul este de-abea la inceput). Imi doresc foarte mult sa o am si in biblioteca asa ca e foarte probabil ca o voi cumpara si pe hartie la un moment dat.

Nici nu stiu cu ce sa incep cand va povestesc despre acest roman atat de complex. De fapt, cine a mai citit Murakami nici nu are nevoie de prea multe explicatii. Foarte pe scurt, in Tokio al anului 1984 se intampla niste lucruri bizare legate de o secta. Lucrurile par sa se schimbe iar o parte dintre personaje se trezesc intr-o lume paralela usor dar indubitabil diferita. 1Q84 este denumirea pe care o primeste acesta lume din partea unui personaj. In limba romana sau engleza 1Q84 nu poate fi inteles pe deplin intrucat in japoneza 9 si Q sunt homofone formand astfel un joc de cuvinte intraductibil cu referire la 1984 a lui Orwell.

Personajele romanului sunt la fel de neobisnuite ca si titlul fie prin natura faptelor lor (Aomame este o criminala angajata), prin aspectul fizic (Ushikawa este grotesc), prin comportament (Fuka Eri pare complet rupta de tot ce se intampla in jurul ei) sau pur si simplu prin banalitatea unei vieti fara prea multe realizari (Tengo). Ceea ce este insa ciudat la roman este ca de fapt, in final iti dai seama ca nu a spus nimic. Este o poveste fantastica dar reala cu personaje ciudate dar nu imposibile, condusa de niste omuleti ciudati care sunt in mod evident rodul fanteziei unei secte bizare. In prima faza povestea se desfasoara prin ochii a doua personaje – Aomame si Tengo care spre sfarsit se dovedesc a fi legati inexplicabil unul de celalalt. Fiecare isi are rolul bine stabilit in aceasta fantasmagorie fara sfarsit a lui Murakami. Ceea ce e culmea insa este ca povestea te prinde si pe parcursul celor aproape 1000 de pagini nu simti niciodata plictiseala sau prezenta unor detalii inutile. Povestea a fost pentru mine pur si simplu fascinanta si am luat-o asa cum mi s-a dat, fara sa-i studiez prea indeaproape motivele, temele sau personajele. Fiecare detaliu (si sunt multe) mi s-a parut indispensabil si la locul lui – de la fascinatia cu care sunt descrisi sanii diverselor personaje feminine pana la informatiile despre alimentatia si obiceiurile casnice ale acelorasi personaje. Este pentru prima oara cand asemenea detalii (nerelevante totusi pentru povestea in sine) nu ma enerveaza ba chiar din contra, le astept cu nerabdare, le citesc cu nesat si le mai si memorez involuntar. E greu de reprodus felul natural si detasat in care sunt descrise atat unele scene usor erotice dar si cele in care personajele isi gatesc sau fac exercitii fizice. Totul emana senzualitate si mister. Datorita lor cele cateva personaje ale romanului mi-au fost foarte apropiate pe parcursul lecturii si atentia nu mi-a fost nici un moment abatuta de la poveste.

Acum ca ma gandesc, tema labirintului sau a lumilor paralele este una care pare sa-l urmareasca pe Murakami dar de fiecare data gaseste o noua metoda de a o infatisa. Pe tot parcursul celor 1000 de pagini, cele doua personaje principale – Tango si Aomame – se cauta in aceasta lume ciudata cu 2 luni si incearca individual si apoi impreuna sa o paraseasca si sa se intoarca la vechiul 1084. Ironia este insa ca daca nu ar fi pasit in acesta lume paralela, nu s-ar fi regasit iar povestea lor de dragoste ar fi fost imposibila in realitate, ar fi ramas doar o fantasma nesigura din trecut.
Ma intreb daca am putea spune ca romanul lui Murakami face parte din genul realismului magic – e cu siguranta diferit de ceea ce am citit pana acum din acest gen dar nici nu pot spune ca ar fi SF sau fantasy. Tind sa cred totusi ca proza lui Murakami e aproape imposibil de catalogat, lumea lui fiind cu totul altfel decat orice altceva. Citind diverse recenzii ale acestei carti am observat ca multi au considerat-o inutil de lunga si fara substanta. Cred insa ca povestea trebuie citita pentru ea insasi, fara prea multe asteptari, pentru sentimentul pe care il inspira. Nu este o opera filozofica dar citita receptiv ea poate starni nu neaparat intrebari existentiale cat o fascinatie neobisnuita pentru lucrurile simple, banale ale existentei noastre. Asta face personajele lui Murakami atat de deosebite – faptul ca se minuneaza de fiecare mic detaliu al vietii si contempla lumea in care traiesc cu atentie si interes, sunt mai mult decat executorii unei rutini.

Print Friendly

Related posts:

10 Thoughts on “Haruki Murakami – 1Q84

  1. O traducere buna, zici? Cu sintagme ca “discutie prietenoasa”, in loc de “discutie amicala”? Murakami mi s-a parut tradus foarte prost in limba romana!

    • Diana Borca on February 24, 2012 at 11:51 am said:

      Nu stiu ce sa zic despre traducerea in romana pentru ca eu am ascultat un audiobook in limba engleza. Habar n-am cum o fi in romana si nici nu gasesc unde am scris despre asta…daca am facut-o probabil ca a fost o neatentie si ma refeream la traducerea in engleza.

  2. A, ok, n-am fost eu atenta, am vazut sus “Tradusa in limba romana: la editura Polirom” si am presupus ca discutia e pe marginea traducerii.
    Am recitit si postarea si, intr-adevar, prima data am citit in loc de “trecerea la acesta a fost ca o gura de aer proaspat” traducerea :)) Scuze.
    Acum, continuandu-mi ideea, Murakami e tradus foarte prost in romana. De cand il citesc in franceza a devenit unul dintre autorii mei preferati. Probabil si in engleza suna la fel de bine.

    • Diana Borca on February 24, 2012 at 12:37 pm said:

      Da, probabil ca ai dreptate. Am ascultat candva un interviu cu cei 2 traducatori care s-au ocupat de traducerea in limba engleza si spuneau, printre altele, ca nuantele limbii japoneze sunt imposibil de tradus in engleza. Daca traducerea romana e facuta dupa traducerea in engleza…imi inchipui cate lucruri se pierd. Eu am citit Cronica pasarii arc in romana acum cativa ani dar nu-mi amintesc cum mi s-a parut traducerea. Chiar as fi curioasa sa stiu daca au fost traduse din japoneza sau din engleza.

  3. Nu stu cum am ratat recenzia asta, cred ca este singurul post de la tine pe care nu l-am citit in ultima perioada 🙁 Imi place enorm de mult cartea, am trecut si eu de jumatate si abia astept sa stiu ce urmeaza. Aproape am ajuns sa-mi placa sa fac chestiile plicticoase doar ca sa-mi pot asculta in continuare cartea! Multumesc mult pentru ea, Diana :*

  4. ce bine ca ai facut review la cartea asta. Imi place foarte mult murakami, am toate cartile lui (mai putin asta) si le-am citit pe toate (mai putin asta si underground). Apropo, ai citit Underground?
    oricum vroiam sa mi-o cumpar pe asta la un moment dat (e cam scumpa, si nu stiu daca sa o iau in romana sau in engleza…? pe toate le am in romana, mai putin pe cea cu “alergatul”, pe care o am si in romana si in engleza, dar am citit-o in engleza.) Mie mi s-au parut bune traducerile in romana la toate cartile lui, dar cred ca la asa voi opta pt varianta in engleza.
    codruta

    • Diana Borca on March 20, 2012 at 1:49 pm said:

      Eu merg intotdeauna pe varianta originala dar cum japoneza nu stiu, engleza e urmatoarea limba in care s-a tradus. Cea din romana e tradusa probabil din engleza si inevitabil s-au pierdut nuante.
      nu am citit Underground, anul acesta mi-am propus sa citesc tot de Murakami. 🙂

  5. Pingback: audiobook pro sau contra? « In jurul Kadiei

  6. Pingback: Alfabet cu personajele cartilor din 2012 | Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.