Elif Shafak – Bastarda Istanbulului

Titlu original: The Bastard of Istanbul

Tradusa in limba romana: la editura Polirom de Ada Tanasa

Am mai citit de autoare: The Forty Rules of Love/Cele patruzeci de legi ale iubirii

De cumparat in limba romana: 33lei aici.

De cumparat in engleza: 8.43 euro aici.

Parerea mea: 3 stelute din 5(adica mi-a placut dar nu m-a dat pe spate – ma iau dupa sistemul Goodreads🙂

Vreau sa incerc un nou format pentru postarile mele referitoare la carti, unul prin care sa puteti identifica mai usor informatiile care va intereseaza mai mult (pret, traducere, link-uri catre librarii de unde se poate lua cartea respectiva, parerea mea generala asupra volumului). Voi incerca sa postez aceste informatii la inceputul povestilor despre carti. Daca aveti ceva sugestii sau cerinte deosebite, feel free sa-mi spuneti. O sa incerc sa folosesc sistemul acesta mai ales cand nu am timp sau nu apuc sa scriu mai pe larg despre vreo carte. Macar sa va las doua vorbe despre ea, astfel incat sa stiti daca merita sa-i acordati atentie sau nu.

Iar acum ca v-am lamurit ce-i cu insiruirea de mai sus, sa revenim la carte. 🙂

Sunt multe motive pentru care m-am apucat de acest roman desi prima intalnire cu aceasta autoare nu a fost una prea impresionanta pentru mine. Dar ziarele de prin SUA au scris ca Elif Shafak ar fi un fel de Amy Tan, pe care am hotarat deja ca o iubesc. 🙂 De asemenea, am o fascinatie inexplicabila pentru Istanbul pe care mi-as dori tare mult sa-l vizidez. Dar, pentru ca un pasaport costa cam cat excursia pana acolo, ma indoiesc ca o voi face prea curand. Asa ca…pana una alta, toate chestiile cu Istanbul in titlu mi se par interesante. De asemenea, sunt cel putin 2 persoane care au sarit in apararea autoarei atunci cand am scris despre celalalt roman. Pe langa acestea, autoarea a riscat 3 ani in inchisoare la publicarea romanului in Turcia. Ar fi fost primul autor condamnat in Turcia pentru vorbele unui personaj fictiv din cartea sa. Ea a fost acuzata ca ar fi insultat Turcia prin referintele la genocidul armean.

Asadar, m-am apucat de roman acum vreo saptamana si desi nu l-am citit pe nerasuflate, nu-mi pare rau ca mi-am petrecut timpul cu el. Mi-a captivat cu adevarat atentia de-abea pe la jumatate caci mi-a luat ceva timp pana m-am obisnuit cu personajele si pana am reusit sa retin numele si sa le identific cu “apartinatorul”. De asemenea, nici actiunea nu-i cine stie ce clara pana atunci. Autoarea pare sa aiba o inclinatie catre dramatizarea excesiva. Totusi, in a doua parte a romanului, naratiunea este mai atenta, mai ordonata, e mai usor de urmarit si perosnajele sunt mai credibile.

Nu e foarte mult de spus despre ce se intampla in carte. Din ce am citit despre Istanbul, cred ca tot cam asa este si acest roman – haotic, complex si interesant tocmai prin aceste lucruri. Spre sfarsitul cartii aflam ca toate aceste personaje sunt de fapt o singura familie iar legaturile dintre ei sunt mai stranse decat stiu chiar si ei insisi. Daca la inceput e greu de spus care este legatura intre cele doua planuri si cateva timpuri ale naratiuni, la sfarsit totul se leaga destul de coerent. Din fericire, la un moment dat, doua personaje din cele doua lumi atat de diferite se intalnesc si prin prietenia lor, se leaga si povestea. Asya este copilul bastard al unei mame adolescente dintr-o familie de turci iar Armanoush este o tanara americanca de origini  armenesti in cautarea unei identitati nationale despre care nu stie mai nimic. Din pacate, majoritatea personajelor sunt stereotipice si e greu de crezut ca o adolescenta de 19 ani vorbeste in citate filozofice si ca o alta reuseste sa plece de acasa, in capatul celalat al lumii, fara stirea unei familii atat de numeroase. Autoarea a planuit desigur un roman care sa scoata in evidenta genocidul armean dar poate ca nu a reusit sa impace prea bine aceasta tema politica cu celelalte. Per total, as spune ca romanul a fost putin supraapreciat dar nu-i o pierdere de timp si spre sfarsit, cand semnificatia e clara si povestea se descurca, nu-ti pare rau ca ai citit-o.

Totusi, avand experienta celor doua romane ale autoarei, pot spune hotarat ca altceva de-al ei nu mai citesc si ca nu este nici pe departe atat de buna ca si Amy Tan. De fapt…ideile ei imi plac, dar nu le pune in ordine tocmai asa cum ar trebui ca sa imi acapareze atentia mai mult de atat.

Print Friendly

Related posts:

One Thought on “Elif Shafak – Bastarda Istanbulului

  1. Pingback: Bloggerii scriu, noi citim! | Blog de Carte - Serial Readers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.