Concursul de luni dimineata :)

Pentru ca e luni si ziua se cere indulcita,

pentru ca e toamna si racoare si o sa mai fie mult de-acum incolo,

pentru ca-s melancolica de multe zile si cine stie cand imi trece,

pentru ca inca mai avem ce citi pe lumea asta si

pentru ca inca mai avem ce bloguri sa citim prin internetul asta,

astazi veti primi un cadou.

De la Bookmag mai precis, care-s niste faini si mi-au oferit ocazia sa va daruiesc o carte. Si pentru ca nu daruiesc niciodata carti, fara sa le fi citit inainte, m-am gandit si razgandit si m-am hotarat intr-un final sa aleg cartea mea preferata din acest an.

“Singuratatea numerelor prime” este un roman pe care l-am citit pe la inceputul anului dar la care ma tot gandesc de atunci si pe care sper sa-l recitesc pana sa se incheie 2011. Mi-a placut tare, fara sa-mi dau seama, m-a emotionat(cum putine carti o mai fac these days) si am mai si invatat cate ceva din el.

Eu l-am citit in engleza dar el este tradus si la noi la editura Rao si aceasta traducere o veti primi si voi. Dar pentru ca premiul este numai unul si doritori poate-s mai multi, trebuie sa fac cumva sa aleg cui trimitem cartea. Si pentru ca m-am hotarat de ceva timp sa nu mai fac niciodata concursuri cu “abonati-va la” si random.org o sa va rog sa-mi scrieti un comentariu in care sa-mi recomandati o carte cu subiect melancolic/trist (in ton cu starea mea adica:) poate chiar o poveste de dragoste (I do like them so!). Ar fi util daca mi-ati spune si de ce imi recomandati cartea respectiva. Voi alege sugestia care imi atrage cel mai mult atentia, cartea care ma face sa-mi doresc s-o citesc doar din descrierea voastra sau de la primele cautari pe net.

Autorul sugestiei  castigatoare, primeste in dar acest frumos roman care mie mi-a placut atat. Va astept sugestiile si comentariile toata saptamana iar lunea viitoare, pentru ca fiecare luni merita indulcita cu ceva, voi anunta castigatorul.

Va rog insistent sa lasati  la comentariu o adresa de mail valabila (aceasta nu va fi publicata, o pot vedea doar eu). Este singura conditie pe care o pun si nu voi lua in considerare comentariile care au adrese aiurea.

Acestea fiind spuse, va doresc succes si de-abea astept sa citesc recomandarile voastre!

Print Friendly

Related posts:

34 Thoughts on “Concursul de luni dimineata :)

  1. Asztrid on October 3, 2011 at 10:58 am said:

    Sugestiile se posteaza aici sub forma de comentariu?

  2. Iti recomand cartea Urechile pisicii Olga de Oana Dusmanescu . Se potriveste perfect cu starea ta, dar iti ofera si o cale de iesire.Mai multe argumente gasesti pe blogul meu (btw nu pot atasa acestui comentariu si un link 🙂

  3. Carmen on October 3, 2011 at 1:35 pm said:

    “Veronika se hotaraste sa moara” de Paolo Coelho, o carte arhicunoscuta dar pe care eu am citit-o abia anul acesta. Este trista, cel putin la inceput, si este si despredragoste. Daca nu ai citit-o merita citita Lectura merge foarte usor si rapid. 🙂

    • “Invitatie de vals” de Mihail Drumes este cartea pe care o ador.Are melancolie si muuulta dragoste.Asta este cartea care mi-a meritat toate lacrimile.Nimic mai mult de comentat.Merita citita.

  4. Cand am vazut ce-ti doresti – “o carte cu subiect melancolic/trist […] poate chiar o poveste de dragoste ” m-am gandit imediat la Umiliti si obiditi (Dostoievski). Daca-mi permiti, o sa iti las linkul cu postul meu privind aceasta carte, poate te va convinge chiar el 🙂 http://www.blog42.ro/2010/05/umiliti-si-obiditi-f-m-dostoievski/

  5. Cartile triste sunt unele dintre preferatele mele. Daca mai au si o poveste de dragoste deja m-au cucerit. Din punctul meu de vedere, o carte care am impresia ca ar putea sa iti placa si care se incadreaza cam in tendinta indicata de tine ar fi ” Fata cu picioare de sticla”, una dintre preferatele mele pe anul asta. De ce? Pai stii cum sunt cartile alea care nu ai vrea sa se termine ca te-ai atasat de personaje? Cam asa am simtit eu la finele acestei carti. Parerea mea despre ea
    https://dragacititorule.wordpress.com/2011/06/21/fata-cu-picioare-de-sticla-ali-shaw/

  6. roxana on October 5, 2011 at 9:55 am said:

    Buna! Foarte frumos premiul 🙂
    Sunt multe carti triste si frumoase dar iti recomand una in mod special, in caz ca inca nu ai citit-o. Este vorba de ” Se numea Sarah ” scris de Tatiana de Rosnay. Este o carte care pe mine m-a impresionat enorm de mult, citeam, plangeam si ma intrebam cum de rautatea umana este atat de mare. Nu vreau sa intru prea mult in detalii (deoarece nici nu ma pricep prea bine la scris impresii :D), insa iti pot spune ca este vorba despre deportarea evreilor in lagarele de concentrare, Sarah fiind unul dintre acestia. Eu nu am putut lasa aceasta carte din mana iar cand am terminat-o imi parea extrem de rau pentru ca vroiam sa o citesc la nesfarsit. Parca eram acolo, cu Sarah, si incercam sa o ajut.
    Daca vrei sa afli mai multe despre ea, sunt recenzii pe net. Dupa cum am mai spus eu nu ma pricep foarte bine la scris pareri si impresii, dar ti-o recomand cu mare drag. 🙂
    Multumesc!

  7. Este greu sa-ti recomand o carte, avand in vedere cat de mult citesti 😉 nu stiu daca ai citit sau nu cartea la care ma gandesc eu (este prima care mi-a venit in minte si care mi se pare atat de potrivita). Am dat rapid o cautare pe blog si am vazut ca ai citit alta carte de Cronin, dar nu Hatter’s Castle (Castelul Palarierului este titlul in romana). Este o poveste trista si melancolica despre puterea de asuprire a unui om crud, cap de familie, care isi tortureaza spiritual familia, cartea terminandu-se atat de tragic. Am suferit alaturi de personaje cum n-am mai facut-o de mult si nu am putut lasa-o din maini pana n-am terminat-o. Inca ma gandesc cu drag le fetele lui si inca ma trec fiori de ura cand ma gandesc la James Brodie, care cu o cruzime de fiara turbata isi arunca fiica afara din casa, in mijlocul furtunii, pentru ca a indraznit sa ramana gravida cu iubitul ei. Daca nu ai citit-o, trebuie, acum sau alta data sa o citesti, este atat de bine scrisa, si atat de … vie! Insa, daca ai citit-o ma voi gandi la alta 😉

  8. Pingback: AJ Cronin – Castelul palarierului « in jurul mesei

  9. Câți dintre noi nu au întâmplări adânc îngropate în memoria copilăriei sau fapte care într-o viata de adult le-ar aduce necazuri, rușine și poate, uneori, o pedeapsa.
    Briony a greșit, asa cum multi dintre noi am făcut-o în copilărie, acuzând un om de o fapta grava. Contextul este larg (fusese îndrăgostită de acel tânăr care lucra la proprietatea părinților sai) și, asa cum doar copilăria ne poate face sa mințim sau sa luam o părere de moment și sa o transformam într-un lucru cert, s-a produs ireparabilul.
    Pe măsura ce creste, devine conștientă de eroarea sa. Descoperă ca vinovatul era altul, iar durerea ii devine din ce în ce mai mare cu cat conștientizează consecințele faptei sale: întreagă sa familie se dezbina, sora nu ii mai vorbește, cel acuzat o ostracizează, iar povestea de dragoste pe care o dezbina (intre sora sa și cel ce va fi acuzat pe nedrept) devine chiar tragica: amândoi sunt uciși de vremurile celui de-al doilea război mondial (în gara de metrou inundata din Londra, respectiv pe țărmurile Normandiei, simbol al eșecului armatei britanice din prima faza a războiului).

    „Ispășire” („Atonement”)
    De obicei evit sa cumpăr cărți care au pe coperta afișul ecranizării cărții respective.
    Atonement, alături de Vrăjitoarele din Easwick, sunt cele doua excepții din biblioteca mea. Si asta pentru ca sunt atât fan Ian McEwan, cat și John Updike (ca o paranteza, „Vrăjitoarele…”, de care ma desolidarizez, nu are nici o legătură cu restul cărților sale, probabil ca a scris-o într-o perioada „high” a carierei sale).
    Ecranizarea (cu titlul tradus „Remușcare”…) însă, după părerea mea, este valoroasa. Dacă imaginea Keirei a fost ușor compromisă de filmele cu pirați care apar în serie, în schimb James McAvoy mi se pare perfect pentru rolul acuzatului pe nedrept: are o încrâncenare pe chip în care se citește o întreagă suferință interioara. Trăiește efectiv rolul și pare prins în lumea războiului, chiar și după moarte, pătruns de realitatea cruda ce a urmat unei singure clipe de fericire din viata sa.
    Revelația însă este Saoirse Ronan, în rolul lui Briony la vârsta adolescentei. Este cu mult mai mult decât o Dakota Fanning pusa sa țipe cat mai tare în War of the Worlds. Tresăririle sale, respirația scurta, ochii verzi-albăstrui care fac legătura parca cu o alta lume, într-un fel de gaura de vierme, și aduc dramatism ecranizării cu adevărat.

    In final, Briony, romanciera ajunsa la vârsta senectuții și cu perspectiva unei boli necruțătoare recunoaște toate greșelile copilăriei: o raza de lumina apărută chiar în momentul culminant i-a relevat adevăratul vinovat, pe care însă l-a ascuns adânc în subconștientul sau. Aceasta clipa nefericita ii va marca existenta plina de regrete:
    „A existat o crima. Dar au existat și niște îndrăgostiți. Toata noaptea m-am gandit la îndrăgostiți și la finalurile lor fericite. Asa cum în asfințit ridicam pânzele. Neinspirata inversiune. Mi-a trecut prin minte ca de fapt n-am călătorit chiar atât de departe de când am scris piesa aceea. Mai corect spus, am făcut un ocol uriaș și m-am întors de unde am pornit. Numai în ultima versiune îndrăgostiții au parte de un final fericit, stand unul lângă celalalt pe un trotuar din sudul Londrei, în timp ce eu ma îndepărtez. Toate versiunile anterioare fuseseră nemiloase.”

  10. Asztrid on October 6, 2011 at 12:38 pm said:

    Cu riscul de a-ti recomanda o carte poate citita deja, am sa-ti spun doar cateva cuvinte despre cartea ce mi-am amintit-o aproape instantaneu dupa ce am citit ce cauti. E vorba de “Fiul risipitor” al lui Radu Tudoran.

    Desi am citit-o acum cativa ani, totusi mi-o aduc aminte ca o carte trista, mai exact: el frumos, atragator si revenind mereu (ca prea multi barbati), iar ea naiva, plina de dragoste pentru el, se sacrifica de cate ori este cazul.

    Dar mai frumos au spus-o altii in locul meu aici:

    http://www.bookblog.ro/x-woodisor/fiul-risipitor/

  11. Am observat ca ai mai citit cate ceva de Julian Barnes si il consideri moderat interesant. Ca tine eram si eu inainte de a citi “Nimicul de temut”. E una din putinele carti care m-a facut ca imediat ce am terminat-o sa o reiau cu atentie cu un pix si un caiet in care sa notez toate ideile frumoase din ea, care nu-s putine. E o carte despre moarte, despre credinta in Dumnezeu, o descriere a familiei sale (mama, tatal, fratele), un mix de idei filozofice toate scrise cu o extraordinara frumusete a stilului. O meditatie asupra mortii in care nimic nu este plictisitor, totul este scris cu o inteligenta rafinata si cu o uimitoare intelegere a naturii umane. Sunt examinate vietile catorva scriitori toate prin prisma mortii si a atitudinii lor fata de ea.
    O recomand cu caldura

  12. Teodor on October 7, 2011 at 7:40 am said:

    Eu va recomand Velerim si veler Doamne a lui Victor Ion Popa. Este plina de dramatism,chiar tragica,veti gasi si dragoste si actiune dar si o descriere a unei societati romanesti de acum aproape 100 de ani cu bune si rele,frumos si urat si care,culmea,veti observa ca nu difera prea mult fata de cea de astazi!!Cititi cu incredere.

  13. Iti recomand, daca nu ai citit-o deja, “La est de Eden”, de John Steinbeck (autorul de asemenea al cartii cunoscute si ecranizate “Oameni si soareci”).
    Daca numele autorului nu te convinge, iti spun ca romanul are 2 volume si ca in el vei gasi destine, invataminte, trairi, situatii, crime, adulter, intelepciune, iubire si prietenie cat pentru doua vieti.
    Desi iti arata conditia mizerabila a omului creat pentru a trai in Paradis, si care a tradat eternitatea si valorile absolute, destinele personajelor cartii sunt asemenea nuferilor care se nasc si traiesc in mocirla baltii. Vei simti o revigorare placuta si deloc obositoare.
    Lectura placuta!

  14. Diana Sirghi on October 7, 2011 at 9:07 am said:

    Muzeul inocentei este locul magic de litere si cuvinte unde Orhan Pamuk este cronicarul unei dulci tristeti, luminoase si nostalgice, este o carte in care tu, cititorule, vei vrea sa te muti o vreme, invaluit in fum de narghilea si imbujorat de briza Bosforului.

  15. Andreea L. on October 7, 2011 at 10:06 am said:

    Iti recomand cartea “Barbatul de la gara” (Jennifer Johnston). O poveste frumoasa de dragoste si emotionanta in acelasi timp…cu final trist…protagonistii sunt Helen si Roger. Helen decide sa se mute la Knappogue, pe coasta de nord a Irlandei, ca sa picteze, iar Roger se retrage aici pentru ca are o pasiune si anume sa renoveze gari dezafectate. Roger este singur si mutilat, dupa ce a luptat in cel mai crud razboi al secolului XX; Helen este si ea tot singura caci atentatele sangeroase din Irlanda i-au rapit sotul, iar fiul sau Jack ii face vizite insa scurte si nelinistitoare care o pun pe ganduri…Amandoi au ceva in comun, vor sa fuga de o viata si o lume carora nu le mai vad rostul si ajung sa aiba o relatie plina de dragoste si intelegere…dar…Helen va afla din pacate, ce inseamna adevarata singuratate… Mai multe nu-ti mai povestesc, in cazul in care te hotarasti sa citesti cartea…asta daca nu ai citit-o deja.

  16. Anghel Marius on October 7, 2011 at 10:33 am said:

    “Si daca e adevarat” -Marc Levy;
    Nu pot face o descriere prea mare pt ca vreau sa descoperiti povestea si sa va lasati purtati de ganduri.As putea face doar o descrie in cateva cuvinte :viata,moarte , nebunie, iubire, prietenie, incredere, viata, moarte, iubire.Povestea poate avea multe interpretari, depinde foarte mult de starea de spirit in care esti
    P.S:daca intre timp ti se shimba starea de spirit (si este f posibil dupa ce vei citi aceasta carte) exista o continuare a Best Seller-ului….”Te voi revedea “…speranta nu este pierduta….

  17. Andreea on October 7, 2011 at 11:08 am said:

    Ti-as recomanda “Fascinatia pacatului”, de Stefan Zeromski.
    Este o carte care mi-a amintit pe alocuri de Dostoievski, o carte despre pasiunile unei femei numita Ewa, o femeie care iubeste dar cu care soarta nu se arata ingaduitoare. Pe parcursul cartii m-am simtit prinsa intre tentatia de a o acuza si de a o respinge pentru ceea ce a devenit, si impulsul de a o vedea ca pe o victima a unei societati in schimbare, a contextului socio-politic in care traieste. Ewa intruneste macar o data fiecare tip de femeie, si isi traieste feminitatea in tacere, lasand fatele ei sa voreasca pentru ea. Cartea a fost publicata prima data in 1908. http://www.grupulcorint.ro/magazin/index.php?dispatch=products.view&product_id=550

  18. Lica Elena on October 7, 2011 at 2:15 pm said:

    Iti recomand “Cum sa pictezi un mort” de Sarah Hall…un roman care te va fascina, incredibila fiind ambitia de a trai a Annettei si felul in care percepe lumea, chiar daca este oarba dar si descrierea vietii tinerei Susan dupa moartea fratelui geaman, Danny, de care este atat legata ales sufleteste si apoi trupeste.

  19. Diana , nu reusesc si pace(dau click dreapta si…nimic :)))

    • Recomand cu mult drag cartea “Incercarea Focului” de Eric Wilson. E cartea pe care am recitit-o plangand a nu stiu cata oara. E o poveste superba de dragoste, o lectie de viata deosebita, merita citita.

    • Diana Borca on October 8, 2011 at 3:28 pm said:

      Maya, acum s-ar putea sa mearga. Daca nu…atunci nu stiu ce are. 🙂

  20. Cristi on October 7, 2011 at 2:57 pm said:

    “Batranul si marea”, Ernest Hemingway. Clasica batalie a omului cu existenta.

  21. Cartea mea preferata este Maitreyi de Mircea Eliade.Nu stiu daca ai citit-o deja,insa daca nu ai citi-to ti-o recomand.O sa te surprinda intensitatea sentimentelor,transparenta limbajului,insa cel mai mai mult vei fi impresionat de sinceritatea sentimentelor dintre noi oameni,a caror poveste de dragoste se frange intr-un mod brutal si nedrept,din cauza diferentelor dintre ei.

    Este o poveste de dragoste care pe mine m-a captivat inca de la inceput ,datorita modului in care Mircea Eliade descrie dataliile,sentimentele.

  22. Constantin Popa on October 7, 2011 at 6:51 pm said:

    Recomand Wuthering Heights de Emily Bronte. Foarte captivanta;)

  23. Armand on October 7, 2011 at 10:05 pm said:

    A single man de Isherwood. O reconstituire a neiubirii de sine și a rădăcinilor acestei înstrăinări. În cazul meu a fost cheie dar și hârtie de turnesol pentru episoade ale vieții ce mi se păruseră stranii sau de neasumat în momentul derulării. Sper să placă.

  24. gabbis on October 8, 2011 at 10:49 am said:

    Cu siguranta ai citit Maitreyi a lui Mircea Eliade, dar iti recomand calduros sa o recitesti, deoarece conteaza foarte mult momentul cand lecturezi aceasta carte..Altfel o percepeam la 20 de ani adolescenta fiind, fata de momentul actual cand m-a emotionat intr-o alta maniera mult mai realista si mai romantica…

  25. Simon Alexandra on October 8, 2011 at 6:28 pm said:

    Eu iti recomand “Veronika se hotaraste sa moara” de Paolo Coelho, o carte foarte frumoasa despre dragoste..

  26. O carte trista, chiar daca nu am apucat sa o citesc pana la capat, este Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Nu e neaparat trista prin actiunea desfasurata, dar eu plang cu fiecare ocazie in care citesc si cand, dupa ce am simtit trairile personajului masculin din Cel mai iubit dintre pamanteni, simt trairile femeii, ale carei ganduri sunt asternute pe hartie aici, in prima carte mentionata. Ma inspaimanta diferenta dintre cum vede unul dintre membrii cuplului situatia si cum o vede celalalt. Ma inspaimanta faptul ca, la un moment dat in existenta mea, voi ajunge sa patesc acelasi lucru, pentru ca sunt sigura ca viata e prea sadica pentru a ne scuti de suferinta provenita din directia asta. Ma inspaimanta cruditatea de care poate da dovata o fiinta umana. Mie mi se pare tragica.

  27. amarie vasile on October 9, 2011 at 7:48 am said:

    Romanul ” Prins” de Petre Popescu cuprinde o poveste de dragoste tragica, amintind de “Love story “. Cuprinde si povestea prieteniei dintre doi barbati, putand fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Este o combinatie de roman si poem despre moarte, tinerete, dragoste, prietenie. M-a tulburat puternic si desi am citit-o prin 1971, m-a marcat pate pentru toata viata.

  28. Recomand Litera Stacojie de Nathaniel Hawthorne. Este destul de greu de citit dar merita fiecare secunda. Este vorba despre Hester Prynne, o femeie care este acuzata de adulter si este obligata sa poarte un A stacojie pe piept, de aici si titlul cartii. Este o poveste de drama si iubire pentru ca Hester nu poate fi cu tatal fetitei ei pe care il iubeste din cauza rusinii cauzate de slova stacojie si pentru faptul ca acesta este unul din cei mai iubiti pastori din oraselul din Noua Anglie. La finalul cartii acesta moare de nebunie provocata de medicamentele otravitoare date de catre fostul sot al lui HEster, cel pe care il inselase dar Hester si fiica sa, Pearl isi gasesc linistea.

  29. Trenul de Trieste -Domnica Radulescu, o carte exceptionala despre iubire si comunism…tot ceea ce s-a petrecut in tara noastra inainte de caderea comunismului si fuga de teama, disperare si multa iubire. Suspansul te va trece prin toate starile…te va fascina si vei trai fiecare rand la intensitate maxima

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.