Shantaram – Gregory David Roberts

Traducere la Editura Allfa – 50 lei.

Mi-e foarte greu sa scriu despre acest roman, pentru ca inca nu pot sa-mi formulez o parere clara despre el, desi a trecut aproape o luna de cand l-am citit. Mi-a fost recomandat cu entuziasm si cred ca a fost primul volum pe care l-am luat pentru Kindle dar am tot amanat lectura sa, putin timorata in fata celor peste 900 de pagini. Totusi, odata ce l-am inceput, nu a fost chip sa-l mai las si lectura a fost una chiar foarte placuta.

Primul motiv pentru care m-a atras acest roman a fost faptul ca actiunea se petrece in Bombay, oras care in mintea mea este descris cliseic si destul de vag. De fapt, povestea este una autobiografica – in intregime adevarata. Autorul este un fost puscarias condamnat pentru jafuri armate. Refuzand sa se obisnuiasca cu ideea ca trebuie sa-si petreaca 19 ani in inchisoare, acesta evadeaza nu numai din inchisoare ci si din tara sa, Australia, refugiindu-se la Bombay – un oras de care se indragosteste fara sa realizeze si de care ii este imposibil sa se mai desparta. Autorul locuieste si acum in Bombay (dupa ce a fost prins din nou de autoritati si si-a ispasit pedeapsa).

Calatoria lui in aceasta lume cu totul diferita de ceea ce stia pana acum este destul de spectaculoasa, uneori chiar mi-a fost greu sa cred ca acele lucruri s-au intamplat cu adevarat. Roberts cunoaste o multime de oameni – gangsteri, prostituate, actori, soldati, indieni adevarati si expatriati; locuieste in mahala dar si in hoteluri de cinci stele, traieste o poveste de dragoste dar si torturile inchisorilor acestei tari straine, devine temporar luptator de guerila, mafiot sau doctor. Este o poveste cel  putin interesanta iar pentru mine, atractia principala a fost viata in Bombay si oamenii de acolo – o dezvaluire sincera(cred) si clara care mie mi-a demonstrat ca nu exista clisee fara macar un pic de adevar in ceea ce priveste popoarele. Totusi, am avut si mici ezitari – parca prea multe dintre descrieri incurajeaza cliseele si ideile preconcepute pe care le avem despre indieni.

Trebuie sa recunosc ca, de data aceasta, povestea de dragoste nu m-a impresionat cine stie ce – este trista, e adevarat, dar nu pare a fi punctul central al cartii ci mai mult o propteala pentru restul intamplarilor. Desi in mare parte povestea mi-a placut, este antrenanta si interesanta, nu mi s-a parut de cine stie ce valoare literara extraordinara. Autorul foloseste prea multe metafore si comparatii care suna fals si fortat. In acelasi timp, Lin – personajul autor – imi este cam antipatic – e arogant, mandru si cam prostanac. De multe ori exagereaza si dramatizeaza in exces. Eu am citit cartea strict ca pe o poveste si din primele 100 de pagini m-am hotarat sa nu am prea mari asteptari de la ea si poate tocmai din acest motiv mi-a placut.

Eu am citit Shantaram in engleza dar cartea a fost tradusa si in limba romana si am vazut-o in librarii. Costa in jur de 60 lei ambele volume dar eu as zice ca mai bine o imprumutati daca vreti sa o cititi. Pentru mine nu este a keeper si ma bucur ca nu am luat decat varianta ebook.

Va las cu niste citate pe care le-am salvat in timp ce citeam. Imi place mult optiunea asta pe care o are Kindle, de a salva diverse citate din cartile pe care le citesc.

The ancient Sanskrit legends speak of a destined love, a karmic connection between souls that are fated to meet and collide and enrapture one another. The legends say that the loved one is instantly recognised because she’s loved in every gesture, every expression of thought, every movement, every sound, and every mood that prays in her eyes. The legends say that we know her by her wings–the wings that only we can see–and because wanting her kills every other desire of love.

The simple and astonishing truth about India and Indian people is that when you go there, and deal with them, your heart always guides you more wisely than your head. There’s nowhere else in the world where that’s quite so true.

“Love is the opposite of power. That’s why we fear it so much.”

a man in no hurry gets nowhere fast.

“There’s no such thing as forever,”

midnight dissertation, that a dream is the place where a wish and a fear meet. When the wish and the fear are exactly the same, he said, we call the dream a nightmare.

If fate doesn’t make you laugh, Karla said, in one of my first conversations with her, then you just don’t get the joke.

We can compel men not to be bad, but we cannot compel them to be good, don’t you find?

God is impossible. That is the first proof that He exists.”

justice is not only the way we punish those who do wrong. It is also the way we try to save them.”

Nothing ever fits the palm so perfectly, or feels so right, or inspires so much protective instinct as the hand of a child.

News tells you what people did. Gossip tells you how much they enjoyed it.”

Silence is the tortured man’s revenge.

Prisons are the temples where devils learn to prey. Every time we turn the key we twist the knife of fate, because every time we cage a man we close him in with hate.

men reveal what they think when they look away, and what they feel when they hesitate. With women, she said, it’s the other way around.

every virtuous act is inspired by a dark secret.

You can never tell what people have inside them until you start taking it away, one hope at a time.

light is the language of God. Light may be the way that God speaks to the universe, and to us.”

“Luck is what happens to you when fate gets tired of waiting,”

It is always a fool’s mistake, Didier once said to me, to be alone with someone you shouldn’t have loved.

Print Friendly

Related posts:

3 Thoughts on “Shantaram – Gregory David Roberts

  1. Pingback: Haruki Murakami – 1Q84 | Cartile din viata mea

  2. Pingback: Reduceri la All | Cartile din viata mea

  3. Pingback: Casa molimei – Jim Crace | Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.