Lecturi de-o noapte

Desi lista mea de lecturi este mai lunga decat circumferinta pamantului, tot mereu ma abat de la ea pentru carti care-mi ies in cale, one night stands in multe privinte. Nu pot identifica foarte clar ce ma atrage la unele carti, cele pe care le citesc fara sa-mi bat prea mult capul referitor la autor, subiect si stil. Pur si simplu ignor tot ce am inceput in acel moment si petrec o noapte sau doua cu aceste carti de moment care mi-au rasarit pe noptiera te miri de pe unde. Astfel au fost si cele trei de mai jos, una mi-a daruit-o Simona iar pe cealalta mi-a recomandat-o Goodreads. Ultima este o recomandare recenta de la Yuki.

A visit from the Goon Squad de Jennifer Egan este un roman relativ scurt, care se citeste pe nerasuflate fara insa a ramane cu mare lucru de pe urma sa. Este o poveste intortocheata cu multiple personaje, toate legate unul de celalalt intr-un fel sau altul. Structura romanului este complexa si interesanta, putin altfel fata de ceea ce citesc eu de obicei. Fiecare capitol se refera la un alt personaj dar in acelasi timp, dezvaluie detalii despre vietile celorlate personaje. Din cine stie ce motiv, nu reusesc sa ma hotarasc daca mi-a placut sau nu. Daca as spune ca nu, i-as face o mare defavoare pentru ca este evident scrisa cu grija si merita atentie dar, in acelasi timp, in ciudat tuturor eforturilor (evidente) ale scriitoarei, nu pot spune nici ca mi-a placut.

Colectia de povestiri porneste de la viata unui fost punk rocker devenit producator de muzica si asistenta acestuia,o femeie ciudata si pasionala. Vietile lor precum si ale cunoscutilor lor sau ale altor personaje care apar pe parcursul romanului par sa fie intr-o continua alunecare in jos. Nimic nu merge spre mai bine ci din contra. Este un roman despre esec si forta omeneasca(constienta sau nu) de a trece peste acesta, de a merge mai departe in ciuda dezamagirilor continue.

Cartea a primit premiul Pulitzer dar cred sincer ca este numai din cauza felului ciudat in care este scrisa, fiecare capitol – un alt stil, fiecare poveste o alta atmosfera. Un intreg capitol din ea este scris in powerpoint ceea ce mie mi se pare cel putin ciudat. Mesajele scrise alandala in casute, cu sageti nu sunt literatura pentru mine.  Per total asadar, impresia nu a fost grozava. Nu este o carte pe care as recomanda-o decat poate, ca experiment scriitoricesc.

Magazinul de sinucideri de Jean Teule este o carticica, aproape o brosura – o poveste haioasa in toata ciudatenia si macabrul ei. Intr-o lume deprimata, care sarbatoreste si apreciaza sinuciderile, se naste un baiat cu zambetul pe buze.Veselia continua si optimismul lui Alan este de neinteles si chiar rusinos pentru familia sa, care de altfel este posesoarea unui magazin in care se vad idei si unelte pentru sinucidere. Familia lui imi amintea in permanenta de familia Addams, fapt din cauza caruia mi-a fost greu sa iau micul roman in serios.

Totusi, sub masca unui roman comic si apocaliptic pare sa se ascunda o ironie fina la adresa societatii si a pesimismului in crestere care ne caracterizeaza. Totusi, aerul romanului este optimist, se citeste cu zambetul pe buze si este o lectura revigoranta si placuta. Este un roman umoristic pana la urma, in ciuda faptului ca a fost acuzat ca ar fi cauza unor sinucideri (bullshit, if you ask me). Mi-a placut si il recomand. Fara a fi o capodopera, romanul este insa amuzant si se citeste usor – perfect de luat pe plaja, sau in tren sau oriunde va petreceti voi vacanta. 😀

The Secret Diary of Adrian Mole, aged 13 and 3/4 de Sue Townsend este inca una dintre lecturile usoare, de-o noapte. Un roman in forma de jurnal, foarte haios si copilaros. Tanarul Adrian Mole are viata tipica a unui copil ce priveste spre adolescenta si paseste timid dar cu dorinte nenumarate inspre ea. Cu o placere nespusa pentru lectura si ambitii diferite de cele ale prietenilor sai, Adrian Mole este totusi supus incercarilor tipice pentru un adolescent – iubiri copilaresti, refuzuri, frustrari, viata de familie complicata. Poveste sa nu este tocmai cea mai vesela dar citindu-i jurnalul nu poti sa nu zambesti  si sa te amuzi de felul in care isi abordeaza si rezolva problemele. Desi nu este tocmai stralucit din punct de vedere al inteligentei, Adrian este totusi un copil precoce, cu o buna intelegere a lucrurilor din jurul sau pe care insa le reda intr-o lumina copilaroasa si naiva. Cel mai haios este cand incepe sa se considere un intelectual neinteles si priveste totul prin prisma acestei noi stari. Trimite poezii catre BBC si pastreaza cu sfintenie scrisorile de respingere ale acestora, se ataseaza de un batran de care are grija si se indragosteste, desigur, de o fata care il cam ignora. Desigur, mi-a placut pentru ca este a British novel cu umorul si stilul lor caracteristic dar si pentru ca din cand in cand, trebuie sa invatam sa nu luam totul chiar atat de in serios (indiferent cat de grave sau triste sunt lucrurile care ni se intampla).

Aceasta este printre putinele postari fara poze… prefer intotdeauna sa adaug textului si o pata de culoare dar aflandu-ma intr-o dispozitie cam proasta in ultimele zile, nu am mai facut poze care sa merite aratate asa ca textul ramane asa simplu. Sper sa nu va deranjeze prea tare…stiu ca m-am lungit cam mult dar nu vroiam sa treaca prea mult timp peste aceste carticele, fara sa apuc sa scriu despre ele.

Print Friendly

Related posts:

7 Thoughts on “Lecturi de-o noapte

  1. Pingback: Cărţi pe bloguri « Bookaholic

  2. Am terminat si eu de citit The Secret Diary 😀 Mi-a placut mult si intradevar, se citeste extrem de usor. Chiar am ramas uimita cum dupa primele pagini, deja imi fugeau ochii si citeam tot mai repejor, intelegand cam tot. Multumesc pentru carte! :*
    Acum m-am apucat de” Before I go to sleep” si de “Mostenirea Boleyn”.

  3. Pingback: Casa molimei – Jim Crace | Cartile din viata mea

  4. ”Magazinul de sinucideri” cartea este delicioasa si amuzanta, iar saptamana trecuta am vazut si filmul fiind animat tot ce pot spune este ca m-am indragostit de el.

    • Diana Borca on November 14, 2012 at 9:03 pm said:

      Citisem si eu despre film la un moment dat dar apoi am uitat de el. Acum ca mi-ai amintit, trebuie sa-l cauti si eu. 🙂

  5. Pingback: Al cincilea copil – Doris Lessing » Cartile din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.