Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Incepand sa citesc Elif Shafak am fost foarte entuziasmata pentru ca este o scriitoare foarte apreciata si despre care s-a scris destul de mult. Cartea pe care am ales-o nu este totusi cea considerata cea mai buna a ei dar pe mine m-a atras pentru ca am citit ca ar fi o foarte frumoasa poveste de dragoste. Nu am gasit insa povestea de dragoste la care ma asteptam. Mai degraba, toata treaba mi s-a parut chiar ridicola. “Povestea de dragoste” intre un viitor poet si un dervis mi se pare chiar ridicola si trasa de par. Nu pot sa inteleg de ce aceasta carte a avut atatea recenzii pozitive.

Povestea se desfasoara pe doua planuri intre care exista o oarecare conexiune spirituala. Pe de o parte avem o gospodina americana, nefericita si frustrata de viata ei casnica care se intampla sa citeasca o carte a carei poveste se afla pe al doilea plan al acestei carti, si care o impresioneaza profund. Romanul este povestea aparent reala a unui dervis ratacitor si relatia acestuia cu un viitor poet persian al carui inspiratie este.Relatia dintre cei doi este atat de stransa incat poetul isi neglijeaza cu totul familia si celelalte obligatii si se dedica in exclusivitate acestui dervis. Povestea lor o impresioneaza pe nefericita care o citeste si aceasta, la randul ei, isi paraseste familia pentru a se intalni cu autorul cartii aflat in Amsterdam, de care, de altfel, se si indragosteste.

Intregul roman mi s-a parut o mare slava adusa egoismului desi se lauda a fi mai degraba un manual pentru dragoste. Personajele sunt slabe, nici unul nu mi-a parut conturat pe deplin, toti sunt ca niste fantome, fara a fi prea impresionanti pentru cititor. As fi vrut macar sa invat cate ceva despre Sufism, ceea ce nu a fost cazul pentru ca informatiile sunt haotice si sunt doar inspirate din aceasta filozofie, dar interpretate si adaptate vietii contemporane.

Personajele romanului fac niste alegeri extrem de proaste si noi, ca cititori, ar trebui sa le acceptam si sa ii consideram “iluminati” din punct de vedere spiritual. Si nici macar nu sunt impotriva ideii ca dragostea merita orice sacrificiu, din contra. Dar nu cred ca personajele din carte au intalnit dragostea adevarata. Sau mai degraba, nu cred ca autoarea a reusit sa exprime acest lucru.  Lirismul cartii mi s-a parut exagerat si, din punctul meu de vedere, nu a facut decat sa ridiculizeze dragostea ca sentiment si sacrificiile care se fac in numele ei.

Cat despre cele patruzeci de reguli care sunt pretextul acestor povesti…sunt exprimate neclar si ambiguu cu multe clisee filozofice si alte plictiseli. E doar o carte de  “self-help” scrisa ceva mai rasarit…un fel de Coehlo daca vreti. O scriitura fortata, slaba. Singurul motiv pentru care ii voi mai acorda o sansa acestei scriitoare(cu unul dintre celelalte romane ale ei) este ca banuiesc ca nu-i usor deloc sa scrii un roman istoric si oarecum filozofic in acelasi timp.

Print Friendly

Related posts:

8 Thoughts on “Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

  1. Eu am citit de Elif Shafak doar Sfantul nebuniilor incipiente si Bastarda Istanbului – si ambele mi-au placut (mai ales prima). Cele 40 de reguli sunt in curs de aparitie la Polirom, sunt curios daca diferenta de valoare dintre carti se confirma si ma intreb care i-ar fi explicatia.

  2. Diana Borca on July 10, 2011 at 7:51 am said:

    Mie imi displac mai toate romanele cu iz religios sau mistic, fata de care am oarecare prejudecati asa ca poate tie iti va placea. Am luat si eu Bastarda Istanbulului si o voi citi curand.

  3. Din cate mi-am dat seama, din comentariile tale, nu ai inteles nimic din aceasta carte. Cred ca inainte de a judeca ceea ce ai citit, ar trebui sa afli mai multe despre sufism, despre Islam, siism etc., apoi sa recitesti cartea. “Cele patruzeci de legi ale iubirii” nu este o carte despre eros (iubirea este de mai multe feluri, vechii greci foloseau chiar cuvinte diferite pentru a face aceasta distinctie), nu este o poveste de dragoste in acceptiunea clasica. O astfel de carte nu se citeste cu ochii, ci cu sufletul, ca sa poti intelege ceea ce este scris “printre randuri”. Dragostea dintre Shams din Tabriz si Rumi nu se refera la latura trupeasca, ci la cea spirituala, este vorba despre sacrificiul suprem (Shams), despre abandonarea unei vieti confortabile, in concordanta cu standardele sociale limitate, care nu ofera decat o imagine frumoasa, dar care de fapt ascund nefericirea si neimplinirea (Rumi, Ella). Privind direct prin ochii mai multor personaje desfasurarea evenimentelor, poti sa iti dai seama ca fiecare se raporteaza diferit la acelasi eveniment, dar si la celelalte personaje, in functie de capacitatea sau de dorinta sa de a se apropia de adevarul relevat de credinta. Shams este cel care incearca sa ii faca pe ceilalti sa “vada” dicolo de aparente, sa le arate maretia si bunatatea unui Dumnezeu care se afla in toate, spre deosebire de cei care interpreteaza Coranul doar pentru a obine un statut social care sa le faciliteze accesul la bogatie si putere. Mesajul este ca adevarata iubire te elibereaza, te face mai bun, mai intelept.
    P.S. Rumi si Shams din Tabriz nu sunt personaje imaginare (poti citi mai multe pe internet)

    • Diana Borca on November 13, 2011 at 8:18 am said:

      Am scris destul de clar in cele cateva randuri, de ce nu mi-a placut cartea. A fost vaga si haotica si nu aveam cum sa percep din ea toate cele spuse de tine, lucruri pe care tu le percepi probabil prin prisma unor credinte si invataturi (altele decat ale mele, evident). Nu am asteptat o carte despre eros, mi-am dat seama repede ca nu e cazul dar nu mi s-a parut satisfacatoare nici din punct de vedere al unei iubiri spirituale. Poate pusa in mainile unui scriitor mai priceput ar fi avult alt impact.
      Toate cele spuse de tine, le-am citit deja si in alte parti. Stiu care sunt interpretarile date acestor randuri si chiar ma asteptam sa gasesc si eu acelasi lucru dar nu a fost sa fie. Este desigur o diferenta de perceptie intre oameni care nu au aceleasi credinte.Asta nu inseamna insa ca nu am inteles nimic. Nu am inteles ce ai inteles tu, asta e clar.

  4. Am postat comentariul anterior nu de dragul unei polemici cu cineva pe care nu il cunosc sau pentru vreo pasiune ascunsa, ci doar pentru ca acel rezumat pe care l-am citit mi s-a parut atat de superficial, incat oricine l-ar fi citit inainte de a citi cartea ar fi fost convins ca aceasta este o mare prostie (sunt sigura ca si eu as fi crezut acelasi lucru). Nu suntem toti la fel, e clar (asa cum reiese si din carte, suntem toti facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si totusi, atat de diferiti), nu ne plac aceleasi lucruri, nici nu trebuie, probabil, tocmai de aceea cred ca aceasta carte nu trebuie “desfiintata”.
    Nu sunt musulmana, nici n-ar avea importanta, cred doar in toleranta si intelepciune.
    Toate cele bune.

    • Diana Borca on November 13, 2011 at 11:56 pm said:

      Nu sunt critic literar ca sa pot “desfiinta” o carte. Am spus de nenumarate ori ca acesta este un blog de pareri si impresii, nu de recenzii. Din punctul meu de vedere, toate argumentele aduse in sprijinul parerii mele proaste despre carte sunt valide si coerente. Ar fi fost poate superficial daca ziceam: “E o carte proasta. Nu o cititi.” Eu insa am zis ca nu mi-a placut si am argumentat. Cred ca toleranta trebuie sa functioneze in ambele directii.

  5. Pingback: Lapte negru | Cartile din viata mea

  6. Flori on May 13, 2017 at 5:34 pm said:

    Se pare ca este reala intalnirea dintre Shams Tabrizi si Rumi, o intalnire care l-a influentat pe cel din urma sa devina poetul pe care l-au cunoscut atatea secole….
    Fiecare are dreptul la o opinie, asa cum fiecare personaj din carte isi expune trairile atat de convingator, dar fiecare atat cat poate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Arata-ne ca nu esti un robotel. *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.