Am terminat azi acest roman care mi-a rascolit tristetile si melancoliile toata saptamana. Plang des la filme dar rar la carti iar aceasta a fost una dintre acele  raritati.  O poveste atat de trista despre o dragoste cum numai in realitate poti sa intalnesti – plina de dureri si impedimente, incurcata mereu de frustrari si temeri.

Cele doua personaje ale povestii, un baiat si o fata ale caror vieti sunt influentate de traumele copilariei se intalnesc intr-o dragoste pe care nu sunt capabil sa o traiasca sau macar sa o recunoasca. Citindu-le povestea, am stat mereu cu sufletul la gura, mi-am dorit mereu sa se “termine cu bine” si m-am emotionat cand am ajuns la paginile finale, atat de triste si totusi frumoase asa cum numai povestile de dragoste pot fi.

Pe buna dreptate zicea Octavian ca este una dintre cele mai frumoase carti de dragoste desi nu cea mai vesela. Cei doi protagonisti sunt atat de cufundati in propria lor durere incat atunci cand se gasesc, nu reusesc sa isi exteriorizeze sentimentele. Iubirea lor se chinuie si ii chinuie in loc sa ii ajute sa-si depaseasca traumele. Povestea lor pur si simplu broke my heart, m-a impresionat mai mult decat orice alta carte din ultima perioada.

Paolo Giordano este un autor despre care habar nu aveam inainte de acest roman dar pe care il voi urmari cu siguranta. Mai ales acum ca am aflat ca este fizician. Great minds have many interests and talent – am crezut acest lucru intotdeauna! Descoperirea aceasta mi-a explicat si imbinarea perfecta intre povestea de dragoste si mici explicatii matematice referitoare la numerele prime. Privita din acest punct de vedere romantic, teoria numerelor prime pare atat de frumoasa cum nici nu v-ati fi putut inchipui atunci cand ati invatat-o in scoala. Numerele prime se divid numai cu 1 si cu ele insele. Sunt intotdeauna despartite desi au aceste detalii ciudate in comun (la fel ca si cei doi protagonisti ai cartii). Sirul de numere prime este neregulat dar din cand in cand apar cate doua numere apropiate dar care nu reusesc totusi sa se atinga (ex: 17 si 19). Pe masura ce inaintam cu numaratoarea, aceste cupluri devin din ce in ce mai rare dar chiar atunci cand crezi ca nu au fost decat greseli, apar din nou. Este o interpretare frumoasa a teoriei sufletelor pereche in care mie imi place sa cred.

Autorul este face treceri subtile intre matematica si literatura, totul este natural si delicat iar romanul se citeste pe nerasuflate. Romanul s-a inscris cu siguranta pe lista cartilor care trebuie recitite!

Daca doriti cartea in limba romana, o puteti achizitiona de aici.

Related posts: