Category Archives: Plimbari

Expozitia Welcome into my brain Busteni

De la inceputul lunii tot imi propun sa va scriu despre aceasta expozitie pe care am vizitat-o in Busteni. A fost de fapt si factorul decisiv in ceea ce priveste vacanta noastra de anul acesta. Desi am fost la Busteni de mai multe ori, am hotarat sa ne indreptam incolo si in acest an datorita acestei expozitii.

Castelul Cantacuzino Busteni

Cred ca v-am mai povestit si cu alte ocazii ca sunt o mare admiratoare a lui Dali, si probabil ca unul dintre cele mai fericite momente din Madrid a fost cel in care l-am “vizitat” pe Dali la muzeul Reina Sofia. Asadar, nu puteam sa ratez o expozitie atat de aproape de mine. Trenul Constanta – Busteni face doar vreo 5 ore (o calatorie destul de confortabila) si la Busteni se anunta mult mai racoare decat la noi. Expozitia poate fi vizitata pana pe 4 octombrie 2015.

Varful Caraiman vazut din curtea castelului

Expozitia Salvador Dali este expusa la Castelul Cantacuzino din Busteni. Este o locatie minunata – linistita si foarte pitoreasca. Castelul in sine l-am vizitat anul trecut asa ca anul acesta am intrat numai in partea cu expozitia si am facut o scurta plimbare prin imprejurimi. Pentru vizitarea expozitiei se achita o taxa de 20 lei. Daca vreti doar sa va plimbati prin imprejurul castelului, tot va costa 5 lei dar acestia pot fi scazuti din eventuala nota de plata de la cafeneaua castelului unde ati putea sa doriti sa serviti ceva. Noi nu am stat dar privelistea si linistea ar merita (in ciuda amenintarilor cu preturi piperate pe care le gasiti pe net).

In curtea castelului este instalat si un mini cinema unde ruleaza un documentar despre Dali. As fi stat si acolo, dar scaunele nu erau cine stie ce comode, desi foarte aspectuoase. 🙂

Asa cum ma si asteptam, expozitia nu include tablouri ale lui Dali (care sunt, evident, foarte scumpe si probabil greu de adus intr-o astfel de locatie) ci doar unele schite si desene care au ilustrat opere din literatura (Divina Comedie, Pantagruel, Batranul si Marea).Plimbarea printre opere este acompaniata de un ghid care mai povesteste una-alta despre Dali si contextul in care au aparut respectivele desene.

Ca o curiozitate, sunt expuse si niste carti de tarot ilustrate de Dali. Dupa ce am plecat de acolo, m-am dus repede pe ebay sa vad cat costa un set (mi-au placut foarte mult) pentru ca stiam ca nu sunt raritati. Cu toate acestea, la 300 dolari pachetul, nu le voi cumpara prea curand. :))

IMG_0711

Cei pasionati de opera lui Dali vor recunoaste cu siguranta motivele din lucrarile sale si se vor bucura (ca si mine) de aceasta colectie privata expusa la Busteni. Altfel, operele nu sunt tocmai reprezentative pentru Dali si nu stiu sincer cu ce impresie pleaca de acolo acei “neinitiati” sau nefamiliarizati cu artistul.

Print Friendly

Melancolie

E ciudat ca inca-mi mai aduc aminte cum miroase Timisoara duminica dimineata?

Sau cum se simte soarele pe banca-n Piata Mare din Sibiu?


Follow my blog with Bloglovin

Print Friendly

Inceput

După o vară amorţită în care mi se pare că nimic nu s-a întâmplat, în care am trăit exclusiv în cărţi, iata ca la sfârşit situaţia s-a îmbunătăţit considerabil şi am avut ultimele două săptămâni pline de aer şi lumină, pline de oameni frumoşi, munte, mare, linişte şi pace. Nesperate şi neaşteptate, aceste bucurii simple m-au înviorat şi mi-au schimbat puţin perspectiva. Ce bine e să ieşi din casă din când în când, fără planuri prea multe şi fără stres. Doar să te laşi puţin dus de evenimente şi să te bucuri de orice vine spre tine.

Asadar, a fost aer curat, culmi, paduri, mancaruri gustoase, plimbari lungi, verde. A fost bine.

busteni 3

Ca idei de sfarsit şi recomandări:

– E frumos la Buşteni în afara sezonului – e liber si aerisit, nu e coada la telecabina, te plimbi mai frumos prin padurile mai goale.

– Mancarea e buna de tot la Restaurant Alex in Sinaia chiar si cand nu mai e nimeni altcineva in restaurant (sfarsitul sezonului, dupa cum ziceam).

– Papanaşii sunt la fel de grozavi ca întotdeauna la Casa Ancuţei in Buşteni. Faptul ca revenim în Buşteni în fiecare an se datoreaza într-o mică măsură şi papanaşilor. :))

– Trenul direct Constanta – Buşteni e grozav. Ajungi în 4 ore şi un pic. E adevărat că trebuie să te trezeşti devreme: pleacă la 5,40 din Cta dar până ajungi acolo pe la 10, numai bine te dezmeticeşti.

– E frig la Buşteni în septembrie! Cu o minimă de 3 grade noapte, nu cumva să vă lăsaţi acasă pijamalele de iarnă. Pentru cui îi place să călărească munţii, musai geacă de vânt şi căciulă.

Şi cum zicem cu altă ocazie, e greu la munte (şi la deal, şi la vale) dar e frumos şi merită. Măcar drumul până la crucea de pe Caraiman să-l faceţi. Peisajele sunt pur şi simplu divine, e greu de exprimat în cuvinte cât de frumos e acolo sus.

Print Friendly

astept soarele

Acum nu foarte multi ani, am baut tequilla si bere si tequilla si bere pana cand m-am retras sub o umbreluta (eram pe plaja inVama Veche), m-am intins pe nisip si cerul se invartea, se invartea si umbrela si nisipul si m-ar fi durut ceva daca nu as fi fost atat de incredibil de amortita. In amorteala aia am inteles tot.

Si dimineata m-am trezit, ma varasem totusi intr-un sac de dormit, eram cu capul pe nisip si ma gadila, era cam racoare dar se auzeau voci si soarele incerca sa rasara. Din fericire eram tot sub umbrela, aproape de mare, se auzeau valurile si fas-fas-ul diminetilor la malul marii.

     41235_136957139680678_3896540_n

Si-apoi a inceput Bolero-ul si s-a ridicat soarele, incet, incet ca si cum ar fi venit de foarte departe si era obosit. Intai s-a vazut niste rosu pe cer, s-a risipit ceata si toata lumea care se fataise pe acolo (da, Vama e vie si dimineata devreme) – ba in apa, ba afara din apa, ba pe o patura, sub un prosop, cei mai multi cu ochii aproape lipiti si buzele uscate – toata lumea a tacut din gura.
Si a iesit soarele. Rosu, portocaliu, galben, din ce in ce mai sus, din ce in ce mai imposibil de privit.

 41235_136957143014011_7985717_n

41235_136957146347344_7118903_n

46560_136957199680672_249324_n

Acum sunt amortita…atat de incredibil de amortita si ametita de parca n-ar fi trecut nici o secunda din cei patru ani de la tequilla si bere.

Astept soarele.

Chiar si fara nisip in par si miros de mare, numai sa vina cat mai repede!

46560_136957193014006_7565907_n 41235_136957153014010_3076959_n

Print Friendly

Travel story – Segovia

Intr-una din zilele petrecute in Spania am facut o excursie scurta la Segovia, un orasel aflat la aproximativ o ora de Madrid (cu autobuzul). In Segovia se poate ajunge si cu un tren rapid care cred ca face mult mai putin timp dar este si ceva mai scump. Imi pare rau ca nu am pastrat pentru voi detalii de calatorie. Am citit de curand cateva bloguri de calatorii si mi s-au parut neasteptat de bine documentate si pline de detalii utile. Eu am fost insa prea emotionata si prea incantata de locurile noi ca sa tin minte lucrurile astea. :))

IMG_4788

In fine, am ajuns in Segovia in jurul pranzului, intr-o zi foarte calda. Soarele nu ne-a iertat nici o clipa si desi era aprile, cred ca temperatura depasea 30 grade. Asta nu m-a impiedicat sa fac o multime de poze desi stiam ca in miezul zilei si la temperatura asta, nu vor fi perfecte. Voua va arat doar cateva azi, urmand sa mai postez cand apuc.

Segovia are aerul acela de oras medieval, cu cladiri vechi, stradute inguste, biserici impresionante si desigur, castelul Alcazar.

Apeductul din Segovia este inclus in patrimoniul Unesco si este up and about din secolul 2!

My second favorite thing a fost catedrala din Segovia in care era racoare si bine. Dupa caldura de afara, racoarea din catedrala a fost foarte bine-venita. Poate reusesc candva sa va arat mai multe poze cu ea.

Si castelul Alcazar pe care o sa-l vedeti mai in detaliu…tot mai tarziu.

Mi-au placut foarte mult majoritatea cladirilor din oras si stilul lor unic.

Asadar, in ciuda caldurii enervante, a fost o excursie reusita cu incredibil de multe noutati pentru un orasel atat de mic.

Print Friendly

Madrid Photostory – seara in care l-am vizitat pe Dali

Am atatea sa va povestesc despre calatoria mea la Madrid si totusi nu reusesc sa ma urnesc. Fotografiile sunt atat de multe incat ma intimideaza si tot astept un moment potrivit pentru a va povesti despre una sau alta.

In seara asta a venit momentul lui – momentul in care va arat fotografii din seara in care l-am vizitat pe Dali.

Nu sunt foarte priceputa in ceea ce priveste artele vizuale. Bucuria mea se limiteaza la imi place sau nu-mi place. Nu pot sa explic, sa justific, sa critic. Daca le simt, imi plac si cam atat. Pe Dali il iubesc de atat de mult timp incat nici eu nu mai stiu cum si pe unde s-a strecurat in viata mea. Mi-aduc aminte de primul nostru februarie impreuna cand am primit cadou de ziua indragostitilor (cred ca singura pe care am si sarbatorit-o de altfel), un album cu lucrarile lui Dali. Dar by that time, eu ii citisem deja cateva dintre carti si eram fascinata. A fost, in orice caz, unul dintre primele cadouri de la El si poate de-aia imi este Dali atat de drag.

Fast forward pana in aprilie 2014 cand am stat intr-o lumina galbuie si zgomot de turisti si m-am uitat la ceva ce n-as fi crezut ca voi vedea vreodata – un Dali – si pentru o fractiune de secunda mi s-a parut ca totul este posibil.

Muzeul Reina Sofia se afla asadar in centrul Madridului si este dedicat artei secolului 20, continand mai ales lucrari ale artistilor spanioli.

Cele doua coloane de sticla din fata muzeului sunt doua lifturi moderne de care initial m-am cam temut (nu stiu ce-i cu mine, cand eram mai mica nu eram asa de fricoasa) dar ulterior m-au fascinat.

Si iata-l pe Dali.

reina10

Au fost, desigur, multe alte lucruri interesante de vazut in acest muzeu pe care acum il savurez din fotografii asa cum acolo, emotionata peste masura ca il voi vedea pe Dali, nu am putut. Cea mai vestita dintre lucrarile care se gasesc acolo este Guernica lui Picasso (in sala cu Picasso nu erau permise fotografii).

Si pe langa aceste minunate si variate opere de arta, Reina Sofia mai ascunde un secret pe care l-am descoperit intr-o seara, plimbandu-ma pe langa cladire – o incredibila biblioteca de arta cu peste 100,000 de carti, inregistrari audio si video. De la nivelul trotuarului, privind in jos catre sala frumos luminata (si goala) a bibliotecii mi s-a parut ca nu ar fi pe lume lucru mai frumos decat sa ma inchida cineva acolo, singura cu toate cartile alea, macar cateva zile.

Print Friendly

De vara – platoul Padina [Miercurea fara cuvinte]

de vara 4

Print Friendly

Expozitia comorile Chinei

Si iata-ne la ultimul articol dedicat excursiei noastre la Bucuresti. Am cam intarziat cu el dar sper sa va fie de folos intrucat expozita tine oricum pana in august.

Mai putine cuvinte azi si mai multe fotografii. Mi-a placut foarte mult expozitia. M-au incantat vasele din ceramica dar si fotografiile mari de pe pereti. Soldatii de teracota sunt destul de dezamagitori si pentru mine n-au fost punctul forte al expozitiei. Vasele insa…imi venea sa le iau acasa. 🙂

IMG_5050

Am fost desigur uimita si de vestitele perne din piatra. Frumoase dar…perne din piatra!!! 🙂

Cam atat pentru azi. Ma iertati pentru lipsa de inspiratie. Sper insa ca pozele au fost o poveste frumoasa si asa singurele.

Print Friendly

Tezaurul istoric al Romaniei

Partea mea preferata din excursia de acum cateva saptamani a fost aceasta parte din Muzeul de istorie – expozitia care include elemente din tezaurul istoric romanesc. Nu stiam ca aceste minunatii sunt expuse si nu mi-am inchipuit niciodata ca voi ajunge sa vad indeaproape coroane si bijuterii regesti. Am fost atat de incantata de expozitie incat nici macar nu m-am suparat ca n-am avut voie sa fac poze. Nici nu-mi trebuiau! Am savurat efectiv fiecare lucru pe care l-am vazut si le admir si acum in gand, incercand sa mi le amintes cat mai bine, sa nu-mi scape din memorie. Poate n-am vazut eu prea multe expozitii la viata mea dar aceasta este cu siguranta preferata mea.

Pe langa tezaurele getice si dacice despre care invatam la scoala, am vazut la expozitie si coroane si bijuterii regale (lucrate incredibil de frumos), o fructiera superba de argint cum vezi numai prin povesti, tezaurul de la Pietroasa, buzduganul regelui Carol al 2lea (daaa, un buzdugan de-adevaratelea!) si multe alte giuvaere. Si atmosfera e foarte faina – sala este deocrata cu mov si luminile sunt discrete astfel incat sa iasa in evidenta obiectele minunate care sunt expuse. M-am simtit ca-ntr-o poveste acolo.

Prezentare TEZAURUL Istoric al Romaniei pe videoguide.ro

V-am lasat un filmulet si cateva poze gasite online ca sa va faceti o idee dar expozitia este absolut superba! Nu am cuvinte sa o descriu si va recomand cu mare drag sa nu o ocoliti cand mai treceti prin Bucuresti. Eu am o presimtire ca o voi mai vizita si altadata cu acelasi entuziasm.

Print Friendly

Antipa – expozitii temporare – Human Body

Expozitia Human Body este foarte controversata la noi si m-am dus cu mare curiozitate sa o vizitez. Anatomia corpului uman si metoda plastinarii sunt subiecte care ma intereseaza asa ca eram nerabdatoare sa trec si eu pe acolo. Recunosc ca si valva care s-a starnit in jurul acesteia m-a facut curioasa. Avand in vedere ca atatia oameni sunt iritati si deranjati de ea, ca ministerul invatamantului interzice elevilor s-o viziteze, ca parintii sunt acuzati de toate prostiile pentru ca isi duc copiii sa o vada, era musai sa vad si eu despre ce-i vorba.

La aceasta expozitie nu se permit fotografiile (nici macar contra cost) asa ca nu am cu ce sa ilustrez aceasta postare. Am vrut totusi sa va scriu despre ea pentru ca sunt curioasa daca ati vizitat-o si ce impresie v-a facut.

Sa vedem despre ce este vorba insa. Plastinarea este o metoda de conservare a corpului sau organelor prin care grasimile si fluidele sunt inlocuite cu polimeri, impiedicand astfel descompunerea respectivelor organe/corpuri. Metoda nu are decat vreo 40 de ani deci probabil e in curs de perfectionare.

La muzeul Antipa sunt expuse 5-6 corpuri umane intregi plastinate si mai multe organe (sanatoase sau bolnave), membre (sectionate in tot felul) si fetusi expuse separat sau grupate (sistemul respirator, aparatul reproducator, etc.).

Am vazut si o macheta a sistemului cardiovascular (foarte faina) si “felii” de organe asa cum arata ele la RMN (iertati-ma, nu-mi amintesc cum se nume metoda respectiva).

Corpurile sunt pozitionate in asa fel incat sa se poata observa muschii, organele in interiorul corpului, tendoanele si alte detalii anatomice. Totul este foarte interesant (cu conditia sa va atraga macar putin subiectul). Nu am vazut pe nimeni iesind oripilat de acolo dar am vazut destui plictisiti care nu pareau sa inteleaga nimic.

Pentru mine, in mare parte informatiile nu au fost noi. Stiam deja cum arata muschii, organele & co. si nu mi s-a parut ca am invatat mare lucru din aceasta experienta. Mi-a placut sa le vad indeaproape, am fost chiar uimita de cateva dintre ele (stomacul de exemplu este mult mai mic decat imi imaginam eu) si putin timorata de altele (cei trei fetusi expusi m-au cam tulburat recunosc – ma intreb daca erau reali sau machete). Pentru cine nu stie cum arata, si experienta organelor afectate de cancer poate fi destul de impresionanta.

Taxa de intrare pentru adult este 60 lei. Tot ma intreb daca a meritat sau nu. Inclin spre un raspuns negativ desi stiu ca metoda in sine trebuie sa fie foarte scumpa si mai ales ca implica foarte multa munca. Si totusi, ma asteptam la mai mult, as fi vrut sa invat mai multe, sa plec mai impresionata. M-a deranjat foarte tare faptul ca nu am avut voie sa fac poze (nici macar contra cost) si nici vederi nu aveau – doar un album care costa si acela 54 lei.

In ceea ce priveste vizitarea acestei expozitii de catre copii – nu vad nici o problema cu asta.  Mi se pare stupid sa interzici accesul copiilor la asemenea experiente si informatii. Desigur, e bine ca respectivii copii sa stie deja ce este un penis si unde se afla, cum arata un san si pe unde ies bebelusii din burta mamei(doar daca nu vreti sa le explicati chestiile astea acolo), ce inseamna cuvinte cum ar fi cancer sau colon si ideal ar fi sa stie sa si citeasca si cum sa se comporte civilizat pe langa exponate pretioase. Am vazut acolo copii de diverse varste, majoritatea erau peste masura de plicitisiti.

Cat despre provenienta cadavrelor… nu vreau sa discut despre asta prea mult dar e clar ca sunt asiatici -corpurile si organele sunt foarte mici. De-or fi prizonieri politici sau nu asta n-am de unde sa stiu dar daca-si inchipuie cineva ca au murit pentru a fi plastinati, nu e cazul. Amaratii aia ar fi murit oricum din motive lesne de aflat. Asa cum sunt de acord cu donarea organelor, sunt de acord si cu folosirea cadavrelor in interesul stiintei. Nu i-a pus nimeni la parada din perversitate si cine crede asta, sa se mai gandeasca. In fata muzeului militeaza unii pentru inchiderea expozitiei si ingroparea cadavrelor. Dupa ce s-a muncit atat pentru aducerea lor in forma asta…ar fi o blasfemie sa-i ingorpi, nu invers.

Acestea fiind spuse, trebuie sa mai adaug si ca pozele nu-s ale mele ci luate de pe net (fiecare cu linkul aferent). Astept cu interes si parerile voastre despre aceasta expozitie. 🙂

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.