Category Archives: Pagini De Jurnal

A lui

Mi-a ramas in minte o vorba scrisa de cineva pe undeva, intamplator o idee care mi-a sarit in fata ochilor de vreo doua ori in ultima saptamana – de ce mamele se definesc ca atare, aparent uitand complet de toate celelalte roluri pe care le-au jucat pana atunci? Dincolo de ridicolul diminutivelor si al discutiilor despre secretii de tot felul, exista o explicatie? E posibil oare ca aceasta noua stare de fapt care ne acapareaza intratat sa fie justificabila chiar si pentru societatea moderna in care traim? Ei bine da. Exista o explicatie! 🙂

Ca suntem programate genetic sa ne iubim progeniturile, o stie toata lumea. Cum altfel s-ar fi ajuns la acest mirobolant numar de 6 miliarde de locuitori? Ca traim intr-o era avansata tehnologic si de emancipare a…oricui a fost sau s-a simtit subjugat pana acum, si asta e evident. Problema apare insa cand instinctul intra in coliziune frontala cu asteptarile acestei societati “emancipate”. Uneori lupta se da chiar pe teritoriul propriu, femeile fiind adesea nevoite sa se lupte cu ele insele pentru ca, nu-i asa, nu este “modern” sau “emancipat” sa-ti asculti instinctele. Este insa acceptabil social sa muncesti pana behai fara nici o satisfactie, sa-i servesti pe cei din jur ca o fiinta delicata si fina ce esti, sa alergi dupa vise mai mult sau mai putin realizabile, sa fii oglinda pentru toti cei pe care-i intalnesti si niciodata tu. Nu este insa acceptabil sa fii mama si atat. Daca te lasi prada sentimentelor si te indragostesti de propriul copil (care, intre noi fie vorba, chiar e cel mai frumos copil din lume), esti dintr-o data alungata din palatul de clestar al femeilor emancipate. Pentru ca, nu-i asa, nu e deloc suficient sa fii mama cuiva.

Si recunosc cu jena ca si eu am fost asa. Mi-era urat sa vad femei insarcinate, ma enervau copiii si toate discutiile care apar in jurul lor. Ma suparau mamele care straluceau de fericire in realitatea lor ciufulita si plina de muci. Dar stiti cum se zice…de ce ti-e frica, nu scapi. Si nu ca mi-ar fi fost frica (poate doar groaza, din ce in ce mai mare pe cat trecea timpul si ma apropiam de marea intalnire) dar…am iesit pe usa maternitatii cu un bot de 3 kg in brate, cu ochi si urechi si brate doar pentru el si cu o dorinta imensa, dar absolut imensa de a striga: sunt mama lui Vlad. Tin minte ca ma uitam dimineata pe geamul camerei noastre din spital  si vedeam marea. Si-mi venea sa strig tare catre ea, sa stie ca l-am facut pe Vlad. Eu, din carnea mea imperfecta si din gandurile mele frumoase si din dragostea mea enorma, l-am facut pe el care este unic si perfect. Si multe zile si saptamani au trecut de atunci dar tot imi vine sa deschid geamul si sa strig in gura mare: sunt mama lui Vlad! Sa fii fost cele nustiucate ore in care m-am aflat intre viata dinainte si viata de dupa (va scutesc de detalii, ziceti mersi!)? Sa ma fii scufundat iremediabil in marea de hormoni ce vine dupa? Sa-mi fii murit marea majoritate a neuronilor in timp ce schimbam scutece si produceam onomatopee spre amuzamentul si intru linistirea odraslei? Foarte posibil. Cert este ca asta sunt eu acum. Mama lui Vlad. Am fost Diana care citeste, Diana care merge pe strada visand, Diana de la laborator, Diana de la bucatarie, Diana care face paine, Diana care scrie. Acum sunt Diana lui Vlad. Pentru ca asta am nevoie sa fiu in acest moment al vietii mele. Si nu mi-e rusine ca nu mai fac cu aceeasi pasiune toate lucrurile pe care le faceam pana acum. Mi-e dor poate, dar nu mi-e rusine. Marele avantaj al nostru ca oameni este ca evoluam, suntem in permanenta schimbare. Lipsa schimbarii este un defect. Corpul, emotiile, gandurile noastre se schimba mereu – fie ca ne place sa recunoastem asta sau nu. Lucruri noi vin, lucruri vechi sunt uitate sau date la o parte. Si asta nu e o rusine, asa e natural. Instinctul meu a fost sa devin ceea ce sunt acum. Sunt mandra de mine si de-aia scriu pe toti peretii (virtuali): sunt mama lui Vlad.

image

 

 

 

 

Print Friendly

Lecturi online si ce se mai intampla

M-am gandit sa revin cu o postare de recomandari. Mi s-a parut ca v-a placut ultima si adevarul este ca in ultima vreme citesc din ce in ce mai multe articole online, in principal cu si despre autori si literatura. Am avut o luna nu prea buna in ceea ce priveste lecturile (va povesteam deja despre asta aici) dar am citit o multime de articole interesante si mi-am mai revenit cu gatitul pentru care imi cam pierdusem interesul in ultimele luni.
Dar, sa le luam la rand. De departe cel mai emotionant articol de saptamana aceasta a fost articolul lui Oliver Sacks in care marturiseste ca diagnosticul sau este sumbru si, intr-un fel, isi ia ramas bun de la cititorii sai. Articolul este absolut minunat si plin de inspiratie. Nu stiu cati oameni privesc moartea in fata cu atata relaxare si lejeritate. Printre randuri se vede un om fericit, care isi incheie viata fara regrete pentru ca a inteles ca asta este tot ce primim – o singura viata, pe care el a trait-o cum a putut mai bine. E trist, desigur, dar e un articol excelent. Oliver Sacks este cunoscut la noi, cel mai bine, datorita cartii Omul care isi confunda sotia cu o palarie, o carte in care a colectionat o serie de bizarerii neurologice, afectiuni pe care le-a intalnit la pacientii sai. Daca vreti sa-l si ascultati vorbind, va las aici si o discutie TED cu el.

Dupa cum v-am mai povestit si cu alte ocazii, Sylvia Plath este foarte prezenta in gandurile mele zilele astea. Tot rumeg la Jurnalul ei si descopar chestii interesante pe langa. Ca de exemplu: aceasta carte de colectie, The Bed Book – povesti pentru copii ilustrate de Quentin Blake (cel care a ilustrat si cartile lui Roald Dahl). Articolul este minunat, de fapt reproducerile din carte sunt grozave. Cartea costa sute de dolari asa ca e putin probabil sa intru vreodata in posesia ei. 🙂

Un alt articol simpatic este cel despre topul celor mai bune carti ale tuturor timpurilor – articolul se inspira dintr-o  carte a strans parerile mai multor autori contemporani. Top-ul este plin de titluri clasice, desigur.

Cred ca v-am mai recomandat aceasta editura si cu alta ocazie dar nu ma pot abtine: Baroque Books. Sunt fara cuvinte in fata acestor carti, mi se par opere de arta. De fapt, cred ca o sa-mi fac cateva cadou de ziua mea ca sa vad daca si titlurile sunt bune, nu numai aspectul. 🙂

Ultima descoperita este aceasta colectie de fotografii care se numeste Dancing Bucharest. Mi-au placut foarte mult. Multumesc Roxana! 🙂

Si pentru ca tot va ziceam de gatit, astazi am facut doua dintre retetele mele preferate – batoane din cereale si cea mai buna placinta cu branza. Si nu pot sa nu ma laud si cu paturica cea crostetata. Cine stie daca ma mai inham vreodata la asemenea proiecte asa ca priviti si va minunati! 🙂

 Kisses,

Diana

Print Friendly

Pagini de jurnal – ganduri si lecturi online (8)

Sunt obosita si desi mi-am impus sa-mi incep zilele cu mai multa veselie sau macar zambete si mintea mai destupata, spre sfarsitul zilei parca simt ca ma ofilesc si nu reusesc sa-mi mentin tonusul. M-am inscris la un curs online care se numeste “How to Become a Morning Person“. L-am descoperit cu amuzament si incantare. Comenta cineva pe Facebook (cred) ca prea multi se dau specialisti in subiecte care-s de fapt cam banale. Asta mi-a dat nitel de gandit si imi dau seama acum, dupa trei lectii, ca nu era un comentariu nejustificat. Poate ca majoritatea informatiilor din curs sunt accesibile online, oricui, oricand. Si totusi, cineva a facut efortul asta sa creeze o platforma care sa-mi trimita mie mailuri in care sa-mi spuna cum sa ma trezesc mai bine-dispusa si sa am o zi mai buna. Gratis. Oi fi eu cam naiva si am tendinta sa nu vad partea urata a lucrurilor decat prea tarziu, dar cursul asta chiar mi-a sunat bine. Si, in ciuda firii mele oarecum cinice si destul de reticente la self-help shit, pana acum cursul e rezonabil si mai ales, imi ofera repere palpabile, lucruri pe care chiar le pot face, nu sf-uri si balarii. De exemplu, in primul curs ni se sugera sa ne gandim cum ar fi dimineata ideala pentru noi si din toate elementele acelei dimineti, sa ne alegem unul singur pe care sa-l punem in aplicare in viata noastra. Asa ca m-am apucat sa beau ceai dimineata, ceaiul bun, ala pe care-l tineam pentru ocazii speciale nu ala negru pe care-l beam pana acum doar fiindca altfel nu mi se dezlipeau ochii. Stau pe canapea cu cana in brate si savurez ceaiul. And it kind of works like magic. 🙂 Alteori, ma asez zece minute in pat cu o carte si citesc fara intreruperi, de parca nu ar trebui sa plec la servici in ziua aia. Alta magie. 🙂

Pe acelasi principiu, incerc sa-mi respect rezolutiile si scriu tot ce-mi trece prin cap si citesc chestii relevante. Inca mai bantui pe Facebook aiurea dar incerc sa nu ma invinovatesc prea tare. Prin filtrul oboselii, perspectiva este alta. Il inlocuiesc insa cu lucruri mai frumoase, bantui pe bloguri (ca inainte) si ma uit la poze (not sure it’s much better). Iubesc foarte mult blogul Ciao Domenica. De fiecare data cand primesc mail ca e ceva nou acolo parca-mi licareste inima putin de fericire. Pastrez mailul necitit pana intr-un moment de liniste si il savurez ca pe o bomboana de ciocolata. 😀 De curand am descoperit si Beautiful Clutter, pe care (din nefericire) nu mai scrie nimeni, dar ma uit la postarile vechi si ma bucur de frumusetile de acolo.

Dintre articolele de saptamana trecuta, nu pot sa nu mentionez Writing your way to happiness. Daca in ultima postare v-am recomandat un articol despre scris jurnale, acesta este despre cum scriind fictiune ne putem schimba perceptia asupra propriei vieti si cu ce ne ajuta acest lucru.

Pe Brain Pickings am gasit o carte foarte interesanta (nu ca nu as gasi in fiecare zi asa ceva dar asta imi pare deosebita) – Dreamland – despre vise si felul in care ne influenteaza viata.

Tot la ei, o idee care ma obsedeaza de foarte multi ani – de ce oamenii perfect fericiti nu au succes ca artisti: In praise of Melancholy and How it Enriches Our Capacity for Creativity.

Si nu in ultimul rand: TheMillions.com cu recomandarile si interviurile si top-urile lor captivante. O sa mai cititi despre ei pe la mine, sunt sigura. 🙂

Na bun, am facut prezenta. Va imbratisez si va doresc dimineti luminoase si blande si articole fascinante si pline de inspiratie. 🙂

Diana

Print Friendly

Pagini de jurnal (7) – pe 2015

Ar trebui sa gasesc si alta formula in care sa va scriu dar pe aceasta am asimilat-o atat de bine incat nu ma simt prea confortabil sa scriu altfel. Nu stiu ce parere aveti voi despre ea dar daca acum asta simt sa scriu, asa voi face, in speranta ca anul asta sa fiu mai prolifica si in ceea ce priveste aceasta bucata a blogului care este mai mereu pustie si ne-updatata.

Am inceput anul cu liniste si pace, ceea ce va doresc si voua pentru ca este nemaipomenit. Desigur, sampania si tiramisu de la miezul noptii au avut si ele un cuvant de spus in privinta asta. De fapt, au fost atat de bune incat nu le-a vazut nici Facebook-ul, nici Instagramul. Mi-am dat seama acum ca am facut cel mai bun tiramisu din viata mea si nu am nici o poza sa o dovedesc. :)) Anyway, exista viata si in afara social media, indiferent care ar fi aparentele.

Propunerile mele pentru mine pentru acest an sunt destul de simple iar asteptarile mai mult decat mici. No great expectations, no great disappointments. Asta incerc sa tin in minte de cativa ani. Unele dintre dorinte nu pot fi facute publice pentru ca nu le sta bine decat acolo, pe rafturile pitite ale mintii mele. Altele insa, parca ar beneficia de putina publicitate, nu de alta dar e stimulant pentru mine sa le stiu scrise – imi par mai reale si ma obliga cumva sa nu le uit de-a lungul anului.
Asadar, ce imi doresc cel mai mult pentru 2015 este sa scriu. Sa scriu aici, sa scriu de mana, sa scriu scrisori, sa scriu in jurnal (in care am scris cam de 2 ori pe ani in ultimii 10 ani). Nu atat pentru ca as avea ceva memorabil de lasat urmasilor cat pentru ca este un bun exercitiu pentru mine. Scriu de mana din ce in ce mai putin si simt cum ma dezobisnuiesc, cum mi se urâţeşte scrisul, cum imi scapa litere aiurea pe ici pe colo.De asemenea, desi citesc atat de mult, am unele blocaje in ceea ce priveste conversatia care ma frustreaza. Sper ca scrisul sa ma ajute in aceste privinte si sper sa incetez odata cu procrastinarea si sa ma disciplinez. Vreau sa am un an mai disciplinat in multe privinte.

Pe sfarsit de an, am descoperit cateva pagini care sper sa ma ajute sa ma mai deconectez de la social media de care abuzez in detrimentul unor activitati mai educative. Sunt foarte fericita cu tot ce mi-a adus Facebook-ul – in principal oameni frumosi si dragi cu care rezonez mai mult decat cu cei din viata reala si publicitate pentru blog; dar imi doresc sa ma bucur si in alte feluri de timpul (mult) pe care-l petreceam pe Fb. Asadar, de fiecare data cand imi aluneca mouseul catre iconita de Fb, am sa intru pe aceasta pagina. Am mai trecut pe acolo dar o uitasem si am redescoperit-o azi. Daca vi se pare interesanta, puteti sa incepeti chiar cu articolul lor retrospectiv. Mie mi-a placut in mod deosebit articolul despre scris si jurnale, extrem de potrivit cu rezolutia mea pe anul asta. Pagina pare sa fie o sursa nesfarsita de informatie si articole interesante care cred ca ma va tine departe de navigarile fara rost pe wall-ul de Fb. In acelasi scop dar cu alt subiect mai am si The Kitchn si Apartment Therapy. Daca mai aveti recomandari in sensul asta, le primesc cu drag.

Răzleţe:

Am dereticat biblioteca, sau mai bine spus am indesat cartile pe unde am putut pentru ca nu mai am suficient loc sa o organizez cum trebuie. Ma bucur insa sa le vad la linie. 🙂

biblioteca

Mi-am pregatit instrumentele pentru scrierile de anul acesta. In poza se vede si noua metoda anti-stress: o carte de colorat. 🙂

writing gear

Mi-am facut o lista mentala de carti pe care sa le citesc pana in martie. Am sa incerc sa nu imi cumpar carti pana atunci pentru ca am atat de multe la rand pentru lectura si toate sunt foarte interesante.

Am primit 2 carti cu retete care se potrivesc planurilor mele culinare pentru anul acesta – una este Love Your Leftovers pe care ati vazut-o de Craciun si cealalta imi face viata mai usoara pentru ca are caloriile deja calculate. Sa vedem ce-o iesi.

Cam atat pentru azi. Sa avem un an prolific, plin de inspiratie, carti bune si bucurii marunte. Va imbrăţişez cu drag!

ingeras

Print Friendly

Pagini festive de jurnal (6)

Astazi am vrut sa am o zi frumoasa si plina de zambete. Prea multe variabile, prea multi oameni…nu mi-a iesit. Poate maine.

Ma gandesc la o multime de lucruri despre care vreau sa scriu pentru a incheia anul de blog cu toti sacii in caruta.

Citesc: sunt intre carti momentan. Ma concentrez pe scris postarile de care va ziceam mai sus.

In bucatarie am planuri marunte dar gustoase: niste carnati, ciocolata de casa, turta dulce si o ciorbita de oase daca gasesc.

Il astept: pe Mos Craciun, evident! 🙂 Mai exact, o cutie de nuci de la matusa mea cea supercalifragilistica! <3<3

Planuri pentru saptamana viitoare: citit, scris pe blog, somn.

Am invatat: ca intotdeauna poate fi mai rau. Este noua mea mantra.

Ascult: Queen. Mi-era dor. De cativa ani am ramas cu trei melodii in top pentru cea mai frumoasa melodie a tuturor timpurilor: Love of my life de la Queen, Hotel California de la Eagles si I don’t wanna miss a thing de la Aerosmith. Nu ma pot hotari. Voi ce ziceti?

Imi doresc: din tot sufletul si cu toata puterea mea o zi in care sa nu ma doara nimic.

Acasa: este cel mai frumos loc din lume.

O fotografie pentru azi:

mosu

Va imbratisez cu drag si va doresc sarbatori cu veselie! Ne mai citim zilele acestea. 🙂

Diana

Print Friendly

Pagini de jurnal (5)

Astazi: este, pentru mine, ultima zi de concediu pe anul acesta. Am avut o saptamana liniştită în care mi-am reîncarcat bateriile.  Am reuşit să mă şi plimb până la Bucureşti de două ori, pentru Conferinţa bloggerilor culinari şi pentru Gaudeamus. Poate că vor mai fi nişte libere pe la Crăciun dar nimic major.

Ma gandesc: cu emoţie şi încântare la noile hăinuţe ale blogului. Poate le-aţi observat, sper că vă plac, eu sunt foarte entuziasmată. Am primit şi logo nou de la Crazy Designs, blogul este mai aerisit, mai curat şi plimbările prin Ţara mea sunt mult mai uşoare pentru voi. Sărbătorim astfel nişte ani de blog – 7 de cărţi, 6 de bunătăţi, 5 de răsfăţuri, pentru care vă mulţumesc din suflet.

Citesc: o carte scrisă de prima soţie a lui Paul Auster – Lydia Davis. Am reuşit să termin în sfârşit The Goldfinch despre care v-am şi povestit deja.

In bucatarie: a fost o zi reuşită. Am făcut melcişori din aluat cu arome de iarnă (anason şi portocală) şi nişte hamburgeri de vită grozavi.

Planuri pentru saptamana viitoare: Am de livrat nişte portofele făcute de consort. Nu ştiu dacă le-aţi văzut, dar sunt minunate şi se pare că toată lumea îşi doreşte unul de Craciun.

Un citat care mi-a placut: “Fate is cruel but maybe not random. Nature (meaning Death) always wins but that doesn’t mean we have to bow and gravel to it.” (The Goldfinch – Donna Tartt)

O imagine pentru azi: logo-ul cel mai frumos din lume! 🙂

Logo Tara mea inventata transparent

Print Friendly

Pagini de jurnal (3)

Astazi: se implinesc doi ani.

Afara: este atat de intuneric incat tot drumul pana la servici am fost convinsa ca m-am trezit prea devreme. Si cand te gandesti ca inca nici nu s-a schimbat ceasul… M-am imbracat cu geaca de iarna  pentru prima oara anul acesta. E frig dar ma simt confortabil la temperatura aceasta si cu hainele groase. 🙂

La ce ma gandesc: la o zi insorita de acum doi ani cand am purtat o rochie subtire, cu maneca scurta, un buchet de crini si un zambet pana la urechi.

Am invatat: nu stiu daca mai invatam ceva, parca doar ne invartim mereu in cerc si singurul lucru care ne opreste din a innebuni este dragostea.

Mi-e dor: Rubrica aceasta este mereu atat de grea pentru mine. Dorurile mele nu-s aproape niciodata despre trecut ci mai cu seama despre viitor si atat de infinit de greu de exprimat.

Citesc: o carte minunata in ale carei personaje ma regasesc, pe rand. O citesc incet pentru ca nu vreau sa se termine si ma tot gandesc ce noroc ca am dat peste ea intr-o librarie din Madrid, chiar daca, iata, mi-a luat sase luni sa ma apuc sa o citesc: Meg Wolitzer – The Interestings.

Astept: cu nerabdare spectacolul de balet de diseara. Romeo si Julieta. Nu am mai fost de foarte mult timp.

In bucatarie: stau la marinat niste pulpite, condimentate cu proaspat preparatul condiment cajun (la cererea consortului) 🙂

Planuri pentru saptamana viitoare: trebuie sa mai pun niste castraveti la murat pentru ca deja am dat gata 3 borcane puse cu doar o luna in urma.

Un citat care mi-a placut: “The moment bread comes out of the oven, when I hear each loaf crackle and sing as it hits the cool air, is the closest I’ve come to believing in God.” Jodi Picoult -The Storyteller

O imagine pentru astazi: Madrid

romeosijulieta

Print Friendly

Pagini de jurnal (2)

Astazi: m-am trezit la ora 10 ceea ce se intampla mult prea rar dupa gusturile mele.

Afara: ploua si miroase a toamna. A fost prea cald toata saptamana şi acum în sfârşit mă răcoresc. Păcat ca m-am apucat să spăl rufe… nu o să se usuce prea uşor.

La ce ma gandesc: prea mult şi prea în detaliu la prea multe chestii. Mi-aş dori să-mi pot opri mintea uneori.

Am invatat: să croşetez.

Mi-e dor: cu tristeţe de alte vremuri, când eram alta şi aveam curaj.

Citesc: Sânge şi splendoare, un roman despre familia Borgia. Nu pot să nu nu-mi amintesc personajele din serialul HBO.

Astept: ceva despre care nu ştiu nici eu prea bine ce este, o schimbare poate.

In bucatarie: fierbe supa de oase şi am mai pus câteva borcane de castraveţi la murat. Să ne ajungă. 🙂

O imagine pentru astazi:

cer

Print Friendly

Pagini de jurnal (1)

De foarte mult timp imi doresc sa pornesc acest proiect pe care l-am vazut la cativa prieteni – pagini de jurnal. Este vorba de o serie de postari periodice, dedicate prietenilor acestui blog si celor care ma citesc cu drag si sunt interesati de gandurile mele razlete si aiurite. 🙂 Citesc astfel de postari cu mare drag la Kadia, Vlad si Iuliana. Imi place formatul acestor postari pentru ca includ cateva puncte care se repeta mereu ceea ce impune o oarecare disciplina dar intr-un mod placut pentru ca seamana cu oracolele din copilarie. Am tot amanat pentru ca ezit putin in a face din acest blog un spatiu prea personal. Cu toate acestea, dorinta mea de a scrie a iesit invingatoare asa ca voi incerca sa ma tin de treaba, sa public saptamanal aceste pagini de jurnal si sa vedem ce iese.

Astazi: este una din sambetele in care muncesc. Sunt recunoscatoare ca nu este aglomerat si pot sa imi beau linistita ceaiul.

Afara: e racoare bine ceea ce ma bucura mult de tot. Sunt satula pana peste cam de caldura si de aer sufocant.

La ce ma gandesc: la o carte de care m-am indragostit de la primele pagini pentru ca protagonista face paine.

Am invatat: sa imi masor fericirea in sarutarile de dimineata.

Mi-e dor: de vremurile in care imi petreceam diminetile de sambata singura.

Citesc: mai multe carti deodata, ca intotdeauna, dar cu precadere cea despre care va ziceam ca e cu paine – The Storyteller de Jodi Picoult.

Ascult: din fericire nimic, e liniste azi.

Astept: sa treaca anul asta care nu mi-a placut deloc.

Acasa: ma asteapta un alt proiect nou de care sunt foarte incantata, o surpriza pentru cateva prietene.

In bucatarie: nu se intampla nimic. Planuiesc o tocanita de mancat cu varza fermentata pe care am facut-o saptamanile trecute si o paine de secara pe care o voi face maine.

O imagine pentru astazi:

reflection

De pe bloguri saptamana asta:

– cea mai simpatica anti recomandare in a while

Ama ne explica de ce este important sa interactionam cu blogurile care ne plac pe Facebook

– foarte elocvent si in detaliu despre folosirea pozelor gasite pe net

Print Friendly
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.