Monthly Archives: May 2014

You are browsing the site archives by month.

astept soarele

Acum nu foarte multi ani, am baut tequilla si bere si tequilla si bere pana cand m-am retras sub o umbreluta (eram pe plaja inVama Veche), m-am intins pe nisip si cerul se invartea, se invartea si umbrela si nisipul si m-ar fi durut ceva daca nu as fi fost atat de incredibil de amortita. In amorteala aia am inteles tot.

Si dimineata m-am trezit, ma varasem totusi intr-un sac de dormit, eram cu capul pe nisip si ma gadila, era cam racoare dar se auzeau voci si soarele incerca sa rasara. Din fericire eram tot sub umbrela, aproape de mare, se auzeau valurile si fas-fas-ul diminetilor la malul marii.

     41235_136957139680678_3896540_n

Si-apoi a inceput Bolero-ul si s-a ridicat soarele, incet, incet ca si cum ar fi venit de foarte departe si era obosit. Intai s-a vazut niste rosu pe cer, s-a risipit ceata si toata lumea care se fataise pe acolo (da, Vama e vie si dimineata devreme) – ba in apa, ba afara din apa, ba pe o patura, sub un prosop, cei mai multi cu ochii aproape lipiti si buzele uscate – toata lumea a tacut din gura.
Si a iesit soarele. Rosu, portocaliu, galben, din ce in ce mai sus, din ce in ce mai imposibil de privit.

 41235_136957143014011_7985717_n

41235_136957146347344_7118903_n

46560_136957199680672_249324_n

Acum sunt amortita…atat de incredibil de amortita si ametita de parca n-ar fi trecut nici o secunda din cei patru ani de la tequilla si bere.

Astept soarele.

Chiar si fara nisip in par si miros de mare, numai sa vina cat mai repede!

46560_136957193014006_7565907_n 41235_136957153014010_3076959_n

Travel story – Segovia

Intr-una din zilele petrecute in Spania am facut o excursie scurta la Segovia, un orasel aflat la aproximativ o ora de Madrid (cu autobuzul). In Segovia se poate ajunge si cu un tren rapid care cred ca face mult mai putin timp dar este si ceva mai scump. Imi pare rau ca nu am pastrat pentru voi detalii de calatorie. Am citit de curand cateva bloguri de calatorii si mi s-au parut neasteptat de bine documentate si pline de detalii utile. Eu am fost insa prea emotionata si prea incantata de locurile noi ca sa tin minte lucrurile astea. :))

IMG_4788

In fine, am ajuns in Segovia in jurul pranzului, intr-o zi foarte calda. Soarele nu ne-a iertat nici o clipa si desi era aprile, cred ca temperatura depasea 30 grade. Asta nu m-a impiedicat sa fac o multime de poze desi stiam ca in miezul zilei si la temperatura asta, nu vor fi perfecte. Voua va arat doar cateva azi, urmand sa mai postez cand apuc.

Segovia are aerul acela de oras medieval, cu cladiri vechi, stradute inguste, biserici impresionante si desigur, castelul Alcazar.

Apeductul din Segovia este inclus in patrimoniul Unesco si este up and about din secolul 2!

My second favorite thing a fost catedrala din Segovia in care era racoare si bine. Dupa caldura de afara, racoarea din catedrala a fost foarte bine-venita. Poate reusesc candva sa va arat mai multe poze cu ea.

Si castelul Alcazar pe care o sa-l vedeti mai in detaliu…tot mai tarziu.

Mi-au placut foarte mult majoritatea cladirilor din oras si stilul lor unic.

Asadar, in ciuda caldurii enervante, a fost o excursie reusita cu incredibil de multe noutati pentru un orasel atat de mic.

Madrid Photostory – seara in care l-am vizitat pe Dali

Am atatea sa va povestesc despre calatoria mea la Madrid si totusi nu reusesc sa ma urnesc. Fotografiile sunt atat de multe incat ma intimideaza si tot astept un moment potrivit pentru a va povesti despre una sau alta.

In seara asta a venit momentul lui – momentul in care va arat fotografii din seara in care l-am vizitat pe Dali.

Nu sunt foarte priceputa in ceea ce priveste artele vizuale. Bucuria mea se limiteaza la imi place sau nu-mi place. Nu pot sa explic, sa justific, sa critic. Daca le simt, imi plac si cam atat. Pe Dali il iubesc de atat de mult timp incat nici eu nu mai stiu cum si pe unde s-a strecurat in viata mea. Mi-aduc aminte de primul nostru februarie impreuna cand am primit cadou de ziua indragostitilor (cred ca singura pe care am si sarbatorit-o de altfel), un album cu lucrarile lui Dali. Dar by that time, eu ii citisem deja cateva dintre carti si eram fascinata. A fost, in orice caz, unul dintre primele cadouri de la El si poate de-aia imi este Dali atat de drag.

Fast forward pana in aprilie 2014 cand am stat intr-o lumina galbuie si zgomot de turisti si m-am uitat la ceva ce n-as fi crezut ca voi vedea vreodata – un Dali – si pentru o fractiune de secunda mi s-a parut ca totul este posibil.

Muzeul Reina Sofia se afla asadar in centrul Madridului si este dedicat artei secolului 20, continand mai ales lucrari ale artistilor spanioli.

Cele doua coloane de sticla din fata muzeului sunt doua lifturi moderne de care initial m-am cam temut (nu stiu ce-i cu mine, cand eram mai mica nu eram asa de fricoasa) dar ulterior m-au fascinat.

Si iata-l pe Dali.

reina10

Au fost, desigur, multe alte lucruri interesante de vazut in acest muzeu pe care acum il savurez din fotografii asa cum acolo, emotionata peste masura ca il voi vedea pe Dali, nu am putut. Cea mai vestita dintre lucrarile care se gasesc acolo este Guernica lui Picasso (in sala cu Picasso nu erau permise fotografii).

Si pe langa aceste minunate si variate opere de arta, Reina Sofia mai ascunde un secret pe care l-am descoperit intr-o seara, plimbandu-ma pe langa cladire – o incredibila biblioteca de arta cu peste 100,000 de carti, inregistrari audio si video. De la nivelul trotuarului, privind in jos catre sala frumos luminata (si goala) a bibliotecii mi s-a parut ca nu ar fi pe lume lucru mai frumos decat sa ma inchida cineva acolo, singura cu toate cartile alea, macar cateva zile.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.