Suficient

E greu, aproape imposibil sa traiesti cu o dorinta atat de usor de realizat dar din punct de vedere logic si administrativ…imposibila. Totul pare greu cand ai ajuns deja la o varsta la care nu mai faci lucruri din impuls, nu-ti mai asumi riscuri. E greu…cand ai o varsta mentala pe care nu vrei sa o ai dar care s-a cuibarit comod in viata ta cu toate neajunsurile si neplacerile ei.

Esti adult acum, intr-o zona in care acum cativa ani ai fi zis ca nimic rau nu ti se mai poate intampla, ca atunci cand vei avea controlul absolut, viata ta va fi perfecta. Si totusi te trezesti tanjind dupa o libertate ciudata, o libertate in care deciziile nu erau ale tare, hotararile se luau pentru tine, responsabilitatea era…altundeva. Suntem atat de ciudati noi oamenii…plangem mereu dupa ce nu avem desi, daca am pune lucrurile in balanta, am avea totusi suficient.

Si parca exact atunci cand tu esti mai zbuciumat si suferi cel mai tare, universul iti scoate in cale un milion de oameni care au ales ce ai dat tu la o parte. Traim intr-un permanent ce-ar fi fost daca.

copacul

Am vorbit la modul general…and still, all the time, am vrut sa zic eu.

Print Friendly

Related posts:

6 Thoughts on “Suficient

  1. Ai scris foarte-foarte frumos, dar nu sunt deloc de acord cu tine. Varsta pe care o ai este cea din mintea si gandirea ta, nu cea care se vede in oglinda, iar alegerile sunt de obicei mult mai multe decat avem impresia. Singurul obstacol in calea a ceea ce ne dorim este chiar gandirea noastra. De foarte multe ori un drum ce pare inchis doar deschide o alta cale, daca il privesti de aproape, iti trebuie doar un alt punct de vedere, o noua perspectiva.
    Iar responsabilitatile se impart, nu mai aleg altii pentru noi, asa e (si ce bine imi pare, eu prefer sa am responsabilitatea si sa sufar consecintele decat sa am libertatea ingradita), dar in casatorie gasesti un sprijin, fie de impartirea (in seansul de share – e prea de dimineata pentru mine si nu gasesc cuvantul potrivit in romana) deciziilor, responsabilitatilor, dar si a consecintelor.

    • Diana Borca on 24/09/2013 at 10:30 said:

      Pai…exact asta e…in mintea mea am o varsta mult mai inaintata decat cea pe care o am de fapt…de asta ma plang…ca undeva, cumva am sarit peste niste ani. Si da, e adevarat ca exista sprijin si sharing dar unele chestii trebuie sa ti le rezolvi singur…exact cum ai zis si tu, sa-ti schimbi tu singur perspectiva si gandirea. Teoria o stiu bine…cu aplicatul stau mai prost. 🙂

  2. Om drag si frumos… Nu stiu ce sa zic, desi simt ca stiu la ce te referi.. Poate ca uneori e mai bine sa actionezi din impuls, fara sa mai stai prea mult pe ganduri, daca alta solutie pentru a ti se materializa dorinta nu este.
    Eu zic sa crezi in tine. Sa crezi mereu, in orice clipa, ca poti face asta. Iar atunci cand universul va sti ca nu-i doar un moft si ca esti capabila de acel lucru, ti-l va da, sunt sigura, si-o sa-ti scoata in cale tot ceea ce ai nevoie. Sa crezi. Mult. Ca stiu ca ti se va da…

    • Diana Borca on 24/09/2013 at 10:32 said:

      Uneori cred in faza asta cu universul…alteori nu prea. Imi place ideea cu universul iti da (am folosit-o si eu) dar uneori e atat de frustrant incat incep sa cred ca totul este random.

  3. Draga mea tiza… Inteleg perfect ce spui; si mie mi se intampla destul de des sa gandesc astfel, dar cred ca nu varsta ne impiedica sa luam decizii din impuls. Acest lucru are legatura oarecum cu faptul ca devenim maturi si mai cumpatati si poate ne gandim de doua ori inainte de a lua o decizie pentru ca stim ca sunt ale noastre. E teama asta de “a ne arunca” in necunoscut si de a deschide usi care par inchise. O teama de schimbare. De aici nemultumirea si permanentul “ce-ar fi fost daca” .Poate ar trebui sa fim mai putin cumpatati si mai curajosi, sa ne urmam visele indiferent de drumul pe care ar trebui sa mergem chiar daca e necunoscut, sa avem incredere ca se poate. Nimic nu e imposibil. “Where there is a will, there is a way” Intotdeauna. Imbratisari calde. xoxo

    • Diana Borca on 24/09/2013 at 11:03 said:

      Da, intotdeauna am fost genul de persoana care nu prea agreeaza schimbarile. Nu stiu in ce masura e in natura omului sau doar a mea.
      Multumesc! :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.