Monthly Archives: September 2013

You are browsing the site archives by month.

Somn de Vama

Printre picaturi si miros de ploaie, azi mi-am amintit de o vara nu prea de demult in care m-am bucurat de Vama all by myself. Cred ca ati mai vazut pozele dar cum le-am sters de ceva timp si nu as vrea sa se piarda, vi le arat din nou. E vorba de un mini-reportaj foto despre cum doarme lumea prin Vama Veche, realizat de mine in august 2011. E un proiect care mi-e tare drag pentru ca mi-amintesc si acum de acea dimineata frumoasa in care m-am plimbat singura pe plaja, me, myself and my Canon si ne-am uitat la oamenii frumosi care dormeau dupa o noapte de petrecere. Mai cuminte din fire, petrecerea mea s-a terminat mai repede, drept pentru care m-am si trezit foarte devreme, la o ora la care Vama…doarme.

Ma gandesc cu drag la majoritatea momentelor pe care le-am petrecut acolo langa mare, in statiunea atat de controversata pe care o stiti toti dar Vama mea e alta, despre care poate ca va voi povesti intr-o zi. Mi-e drag de ea si asa cum era inainte si asa cum e acum din motive prea frumoase, pe care doar eu le inteleg. Asadar… enjoy!

Se intampla.Cred.

In lume se intampla lucruri oribile. Din ce in ce mai multe pe masura ce suntem si noi din ce in ce mai multi. E o ecuatie simpla, usor de inteles odata ce te-ai gandit la ea. Poate se intamplau si pana acum destule dar lumea noastra (la propriu si la figurat) era mai mica si mai ales accesul nostru la informatie era altul.
Ma gasesc in situatia in care sunt oarecum dependenta de un canal de comunicare (da, e vorba de Fb) dar ma indrept incet incet catre detasare si chiar scarba. Mi-am limitat cercul de prieteni virtuali si ma invart prin grupuri de oameni care-mi seamana macar cat de cat. Si tot nu scap de poze cu animale batute. (Luati-o ca pe o metafora daca vreti pt ca eu am luat doar un exemplu si l-am adus in discutie dar “gama” e mult mai vasta.) Sa-mi spuna mie cineva cu ce il ajuta pe cainele ala faptul ca ai dat tu share la poza lui? Concret. Cu ce? E oribil, grotesc si infiorator ce i s-a intamplat? Da, categoric. Dar de ce trebuie sa-mi spui si mie? De ce trebuie sa adorm in seara asta cu imaginea lui in minte, sa ma bantuie poate cine stie cat timp gandul ca in lumea asta exista monstrii cu chip de oameni pe care nici nu-i banuim.
Nu vreau sa stiu! Recunosc! Nici nu mai conteaza daca-mi plac sau nu cainii, pisicille, elefantii, gandacii de colorado. Poate ca-mi plac, poate ca-i iubesc, poate ca mi se rupe sufletul sau pur si simplu mi se rupe. Nu mai conteaza. In toata istoria asta de vina e omul. Cel care face raul dar si cel care-i face reclama aluia de-a facut rau. Mi-e greu si-asa sa traiesc cu proprii mei demoni, cu durerile mele, cu monstrii pe care-i stiu. De ce trebuie sa ne chinuim si mai mult? De ce cautam senzationalul asta grotesc si-l mai si dam apoi la altii? Daca ai putere si posibilitati, lasa totul si mergi de salveaza toti amaratii de caini de pe strada ta! Sau macar unul, pe ala pe care l-ai vazut in poza de pe Fb. Fara sa te lauzi pe Facebook. Fara sa dai share. Daca ti-e mila, fa ceva! Altceva decat sa dai share.
Cred cu tarie ca nu e normal sa urmaresti cu patina asemenea subiecte. Cred ca eu sunt normala sa vreau sa le evit si voi aveti o problema pt ca le savurati. Ma insel?

Suficient

E greu, aproape imposibil sa traiesti cu o dorinta atat de usor de realizat dar din punct de vedere logic si administrativ…imposibila. Totul pare greu cand ai ajuns deja la o varsta la care nu mai faci lucruri din impuls, nu-ti mai asumi riscuri. E greu…cand ai o varsta mentala pe care nu vrei sa o ai dar care s-a cuibarit comod in viata ta cu toate neajunsurile si neplacerile ei.

Esti adult acum, intr-o zona in care acum cativa ani ai fi zis ca nimic rau nu ti se mai poate intampla, ca atunci cand vei avea controlul absolut, viata ta va fi perfecta. Si totusi te trezesti tanjind dupa o libertate ciudata, o libertate in care deciziile nu erau ale tare, hotararile se luau pentru tine, responsabilitatea era…altundeva. Suntem atat de ciudati noi oamenii…plangem mereu dupa ce nu avem desi, daca am pune lucrurile in balanta, am avea totusi suficient.

Si parca exact atunci cand tu esti mai zbuciumat si suferi cel mai tare, universul iti scoate in cale un milion de oameni care au ales ce ai dat tu la o parte. Traim intr-un permanent ce-ar fi fost daca.

copacul

Am vorbit la modul general…and still, all the time, am vrut sa zic eu.

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.